Prin definiție, este o afecțiune cronică dată de o tulburare a metabolismului, care nu se vindecă, iar dacă e netratată sau tratată incorect, este ucigătoare
Dana Lascu
Diabetul apare atunci când organismul fie nu produce, fie nu utilizează în mod corespunzător insulina – un hormon care ajută la procesarea glucozei pe care o obținem din alimente. Aceasta, la rândul său, determină creșterea nivelului de zahăr din sânge.
Practic, după digestie, glucoza din alimente trece în fluxul sangvin, acolo unde ea ar trebuie folosită de celule casursă de energie. Însă, pentru ca glucoza să poată pătrunde în interiorul celulelor, este nevoie de insulină – un un hormon produs de pancreas, o glandă de dimensiuni mari aflată în spatele stomacului.
Atunci când pancreasul nu produce destulă insulina sau chiar deloc, ori atunci când acest hormon nu este folosit corect, apare diabetul. În organism, crește nivelul de zahăr din sânge, pentru că acesta nu-l mai poate procesa.
De ce apare afecțiunea
Cu toate evoluția medicinei, cauza exactă a apariției acestei disfuncții a pancreasului nu se cunoaște. Există, însă, mai mulți factori de risc care favorizează apariția diabetului.
Aceștia sunt, în principal: supraponderabilitatea și obezitatea, sedentarismul, fumatul, stresul și consumul excesiv de alcool.
Lor li se adaugă factorii ereditari, care pot juca și ei un rol important în apariția diabetului. Multe persoane încă mai cred în mitul potrivit căruia dulciurile ar fi de vină pentru apariția diabetului. Deși în parte adevărată, nu aceasta este cauza.
11,6% din români, adică circa 2 milioane de pacienți, suferă de diabet zaharat, arată rezultatele finale ale Studiul Naţional privind Prevalenţa Diabetului, Prediabetului, Supraponderii, Obezităţii, Dislipidemiei, Hiperuricemiei şi Bolii Cronice de Rinichi (PREDATORR), desfășurat de Societatea Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice în 2016.
În topul regiunilor cu cei mai mulţi diabetici se află Sudul ţării, unde s-a înregistrat o prevalenţă a diabetului de 13,39%, urmată de regiunea Bucureşti-Ilfov, cu o prevalenţă a diabetului de 12,79%. Pe locul trei în topul prevalenţei diabetului se află regiunea de Nord-Est (12,38%), urmată îndeaproape de regiunile Sud-Vest (12,1%), Nord-Vest (11,69%) şi Sud-Est (10,44%). În Vestul și Centrul țării se găsesc cei mai puțini diabetic.
Însă, Federația Internațională de Diabet atrăgea atenția, încă de anul trecut, că rata nediagnosticării diabetului poate ajunge chiar și la 50%.
„Diabetul zaharat de tip 2, care reprezintă majoritatea cazurilor de diabet, este o afecțiune tăcută, care poate rămâne nedepistată mult timp, din cauză că simptomele pot fi trecute cu vederea. Sunt pacienți la care diagnosticul este pus în momentul în care sunt instalate deja complicații, care pot avea implicații grave, ce afectează puternic calitatea vieții. De aceea, dacă sunt observate semne precum senzație de sete puternică, senzație de foame, lipsa energiei, oboseală accentuată, urinări dese, pierdere în greutate dintr-o dată sau vedere în ceață trebuie consultat un specialist”, spunea prof. dr. Romulus Timar, decan al Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara, la conferința organizată în cadrul Campaniei Naționale „Controlează-ți Diabetul”, la sfârșitul anului trecut, în orașul de pe Bega.
Testul de bază pentru depistarea diabetului zaharat constă în măsurarea glicemiei (cantitatea de glucoză din sânge), dimineața, pe stomacul gol. Valorile glicemice considerate „normale” sunt cuprinse între 70-110 mg/dl.
420 de milioane de persoane sunt diagnosticate cu diabet, la nivel mondial. Se estimează că numărul bolnavilor reali ar putea fi dublu
Cum îți dai seama că ai risc să faci boala
Medicii spun că orice persoană asimptomatică adultă supraponderală sau obeză care are IMC ≥ 25 Kg/m2 trebuie să își verifice periodic glicemia dacă prezintă unul sau mai mulți din următorii factori de risc:
- Este sedentar;
- Are rude de gradul 1 cu diabet;
- Este de rasă/etnie cu predispoziție crescută (afroamericanii, asiatici, etc);
- Are tensiunea arterială ≥140/90 mmHg, sau ia tratament pentru hipertensiune;
- Are diagnosticat prediabet (glicemie peste valoarea normală, dar cea de diabet);
- Este femeie și au născut copii cu greutate de peste 4 kg sau are istoric de diabet gestațional;
- Are obezitate excesivă;
- Femeie cu sindromul ovarului polichistic;
- Dacă are istoric de boală cardiovasculară (infarct miocardic, accident vascular cerebral, boală arterială periferică).
Pre-diabetul, primul pas spre boală
Persoanele cu pre-diabet au de fapt o stare între ceea ce medicii definesc ca „normal” și „diabetic”, ceea ce le dă un risc foarte mare de a face boala, dar și alte afecțiuni conexe ei, precum infarct miocardic sau accidente vasculare cerebrale. Totuși, un studiu recent arată că prediabeticii dacă scad în greutate și fac sport pot preveni sau întârzia apariția bolii, crescând sensibilitatea organismului la insulină.
Exista două forme de pre-diabet definite medical:
- Tulburarea metabolizarii glucozei după o perioadă în care persoana în cauză nu a mâncat („perioadă de nemâncare”), care apare atunci când glucoza plasmatica „a jeun” este între 100 și 125 mg/dL. Este un nivel al glicemiei mai mare decât cel „normal”, dar mai mic decât cel care indică un diagnostic de diabet.
- Toleranța alterată la glucoză, care înseamnă că nivelul de glucoză din sânge (evidențiat la testul oral de toleranță) este mai mare decât cel normal, dar nu atât de mare cât să dea diagnosticul de diabet. În acest caz, nivelul glicemiei este între 140 și 199 mg/dL la 2 ore dupa ce persoana în cauză ingeră un lichid ce conține 75 grame de glucoză. Potrivit estimărilor, la nivel mondial circa 57 de milioane de persoane cu vârsta peste 20 ani au astfel de tulburări ale metabolismului glucozei.
