Preot ortodox, despre lucrătoarele din spital ignorate de toată lumea: „Spală, cară, iar spală, mângâie sau ceartă. Un spital nu ar rezista nici juma` de zi fără munca lor”

Preot ortodox, despre lucrătoarele din spital ignorate de toată lumea: „Spală, cară, iar spală, mângâie sau ceartă. Un spital nu ar rezista nici juma` de zi fără munca lor”.

Părintele Teodor Ciurariu, care slujește de ani mulți la Spitalul Dorohoi, vorbește cu căldură și emoție despre o categorie de lucrători din spitale mai puțin cunoscută publicului larg.

Într-o postare pe Facebook, părintele Ciurariu vorbește despre femeile fără de care activitatea unui spital ar fi imposibilă.

Preot ortodox, despre lucrătoarele din spital ignorate de toată lumea

Sunt munci grele și uneori „scârboase” pe care infirmierele și îngrijitoarele le îndeplinesc cu atenție, fără a primi laude sau aprecieri.

„În lista personalului medical, mai există o categorie, fără studii medicale, sau cu studii, dar care nu și-au găsit încă locul în sistemul din România!

E aproape ca o armată, prin holuri văzută, în alte munci – nevăzută, o armată compusă doar din femei … bărbați fiind mai putini din câte știu eu.

Ele spală, cară, iar spală, mângâie sau ceartă, își șterg pe ascuns transpirația cu dosul mâinilor chinuite de muncă și distruse de dezinfectante.

Despre ele nu se vorbește, ele nu au zi profesională, nu sunt puse în capul mesei, dar nu știu dacă un spital ar rezista măcar o juma ‘ de zi fără munca lor.

Spală bolnavii, îi schimbă, spală și dezinfectează după colegele asistente, camere, saloane, rezerve, suprafețe, pentru ca toată lumea să fie protejată, hrănesc pacienții, îi supraveghează permanent, fac zeci de drumuri cu analize, duc rufe la spălătorie și încă multe alte munci grele, pe care nu are cine altcineva să le facă.

Sunt tutuite de medici, de asistenți, chiar și de pacienți, dar tot de ei, sunt și iubite.

Rezistă 12 ore, îndeplinind aceste munci atât de grele și, uneori scârboase, pe care nu știu dacă mulți ar fi în stare să le facă .

Sunt fericite că au un loc de muncă și tremură să nu și-l piardă.

Au case, familii, gospodării pe care tot ele trebuie să le întrețină, muncind din greu..

Nu ținem cont, mereu, de ele, nu le arătăm aprecierea noastră, dar o merită din plin!

Pentru colegele noastre, infirmiere și îngrijitoare… îmbrățișări, recunoștință și aleasă prețuire”, a scris părintele Teodor Ciurariu.