Din cuprinsul articolului
Primul semn prevestitor al bolii Alzheimer. Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea California, San Francisco, oferă indicii promițătoare pentru identificarea timpurie a bolii Alzheimer. Potrivit cercetării, ațipitul frecvent pe parcursul zilei ar putea fi un semn incipient al acestei afecțiuni neurologice devastatoare, înainte ca simptomele clasice, precum pierderea memoriei, să devină evidente.
Publicat în prestigioasa revistă Alzheimer & Dementia, studiul scoate în evidență faptul că tendința de a dormi în timpul zilei, aparent inofensivă, ar putea semnala o deteriorare timpurie a unor regiuni ale creierului implicate în reglarea stării de veghe și somn. Cercetătorii au constatat că această degradare apare înainte de simptomele cognitive evidente, ceea ce sugerează că somnolența excesivă nu ar trebui ignorată.
Ațipitul în timpul zilei, semn prevestitor al bolii Alzheimer
Studiul subliniază că persoanele afectate de Alzheimer manifestă o tendință accentuată de a ațipi în timpul zilei, chiar în stadiile timpurii ale bolii. Acest comportament a fost adesea trecut cu vederea, fiind atribuit altor cauze, cum ar fi oboseala cotidiană, însă noile descoperiri indică faptul că ar putea fi un semnal important al modificărilor degenerative în creier. Cercetătorii au demonstrat că anumite regiuni neuronale responsabile de menținerea stării de alertă sunt afectate chiar de la debutul bolii, cu mult înainte ca tulburările de memorie să apară. Aceste regiuni, implicate în menținerea trezirii, pierd o parte semnificativă din neuroni, declanșând astfel somnolența excesivă.
Unul dintre aspectele-cheie ale studiului este identificarea proteinei Tau drept un factor esențial în acest proces degenerativ. Cercetările au arătat că acumularea proteinei Tau în regiunile creierului care controlează veghea duce la pierderea a până la 75% dintre neuroni. Acest fapt explică de ce pacienții cu Alzheimer au dificultăți în menținerea stării de alertă pe parcursul zilei.
„Studiul nostru aduce dovezi clare că proteina Tau joacă un rol major în afectarea zonelor creierului responsabile de starea de veghe, încă din stadiile timpurii ale bolii”, a explicat Dr. Lea Grinberg, profesor asociat la UCSF și coautor al studiului, potrivit CNN. Descoperirile sugerează că proteina Tau ar putea avea o influență mai mare asupra progresiei bolii decât proteina beta-amiloid, care a fost considerată anterior principalul declanșator al Alzheimerului.
Constatări din studiul pe pacienți
Pentru a ajunge la aceste concluzii, echipa de cercetători a analizat creierele a 13 pacienți decedați de Alzheimer și le-a comparat cu cele ale unor persoane sănătoase. Ei au descoperit că rețelele neuronale care controlează starea de veghe sunt grav afectate în stadiile timpurii ale bolii, în timp ce la persoanele sănătoase, aceste regiuni nu prezintă nicio deteriorare similară. Dr. Jun Oh, unul dintre cercetători, a subliniat că întreaga rețea neuronală responsabilă de menținerea stării de alertă este atacată simultan, ceea ce face imposibilă compensarea pierderilor neuronale.
„Nu doar un centru specific este afectat, ci o întreagă rețea, ceea ce face ca creierul să nu poată compensa aceste pierderi”, a explicat Dr. Oh.
Implicații pentru diagnostic și tratament
Aceste constatări deschid noi perspective în diagnosticarea precoce a bolii Alzheimer. Ațipitul frecvent pe parcursul zilei ar putea deveni un indicator important pentru detectarea timpurie a bolii, oferind medicilor un nou criteriu de evaluare. Detectarea acestui semn subtil înainte ca simptomele cognitive să devină evidente ar putea permite intervenții mai rapide și mai eficiente, contribuind la încetinirea progresiei bolii.
În plus, rezultatele acestui studiu sugerează că cercetările viitoare ar trebui să se concentreze mai mult pe proteina Tau, care pare să joace un rol central în degradarea neuronală caracteristică Alzheimerului. Înțelegerea modului în care proteina Tau distruge rețelele neuronale ar putea duce la dezvoltarea unor noi tratamente care să încetinească sau chiar să prevină progresia bolii.
Concluziile studiului aduc o speranță semnificativă pentru diagnosticarea timpurie și tratarea mai eficientă a Alzheimerului, o afecțiune care rămâne una dintre cele mai mari provocări ale lumii medicale moderne.
