Din cuprinsul articolului
Potrivit cercetătorilor australieni, proprietarii de pisici au un risc de două ori mai mare să dezvolte schizofrenie. Aceasta este concluzia la care au ajuns după analizarea a 17 studii efectuate în ultimii 44 de ani în 11 țări diferite, inclusiv Statele Unite și Regatul Unit.
Este important de menționat că majoritatea studiilor analizate au fost de tip caz-control, care pot identifica asocierea între factori, dar nu pot demonstra în mod direct o relație de cauzalitate. Cu alte cuvinte, deși aceste studii au evidențiat o legătură între deținerea unei pisici și riscul de schizofrenie, nu au confirmat cu certitudine că pisicile sunt cauza directă a acestei tulburări.
„Concluziile noastre susțin existența unei asocieri între expunerea la pisici și un risc crescut de tulburări schizofrenice. Am constatat că persoanele care au pisici au avut un risc de aproximativ două ori mai mare de a dezvolta schizofrenie”, au explicat autorii în analiza lor, publicată în revista Schizophrenia Bulletin.
Proprietarii de pisici, risc de schizofrenie din cauza unui parazit
Ipoteza că deținerea unei pisici poate reprezenta un factor de risc pentru schizofrenie a fost formulată pentru prima dată într-un studiu din 1995. Acest studiu a indicat că expunerea la un parazit cunoscut sub numele de Toxoplasma gondii ar putea fi asociată cu această afecțiune. Cu toate acestea, rezultatele cercetărilor efectuate până în prezent au fost variate și nu au furnizat o perspectivă clară asupra acestei chestiuni.
Unele studii au sugerat că expunerea la pisici în copilărie ar putea influența predispoziția unei persoane de a dezvolta schizofrenie. Cu toate acestea, nu toate cercetările au confirmat această asociere.
Anumite studii au observat o corelație între expunerea la pisici și prezența unor trăsături asociate schizofreniei, precum și experimentarea unor simptome similare psihozei. În ciuda acestor constatări, alte cercetări nu au reușit să stabilească o legătură clară.
Pentru a obține o înțelegere mai completă, cercetătorii recunosc că este necesară o revizuire și analiză detaliată a tuturor cercetărilor în aceste domenii.
Toxoplasma gondii este un parazit în mare parte inofensiv, care poate fi transmis prin consumul de carne insuficient gătită sau apă contaminată. De asemenea, mușcătura unei pisici infectate sau contactul cu fecalele acesteia pot reprezenta căi de transmitere ale parazitului. Totuși, nu toate pisicile sunt purtătoare de Toxoplasma gondii, iar riscul de infectare este redus în cazul pisicilor de apartament.
Majoritatea persoanelor infectate cu Toxoplasma gondii nu prezintă simptome sau manifestă doar simptome ușoare. Cu toate acestea, infecția poate fi periculoasă pentru femeile însărcinate și pentru persoanele cu un sistem imunitar slăbit.
Cercetătorii continuă să studieze efectele neobișnuite ale infecției cu acest parazit, inclusiv posibilele legături cu schizofrenia. Cu toate acestea, este necesară o investigare suplimentară pentru a înțelege mai bine aceste conexiuni și efectele pe care le poate avea infecția cu Toxoplasma gondii asupra comportamentului și stării mentale.
„Toxoplasmoza este o boală parazitară care poate afecta creierul în mod similar cu alte afectări ale organismului. În cazul unor forme severe, poate apărea o afectare cerebrală, în special la persoanele cu un sistem imunitar deficitar, cum ar fi cele cu infecție HIV/SIDA sau alte afecțiuni care scad imunitatea.
Afectarea cerebrală este similară cu alte infecții care afectează creierul sau plămânii. Toxoplasmoza cerebrală este o complicație gravă pentru cei infectați cu Toxoplasma gondii și poate duce la complicații serioase, inclusiv deces”, a explicat dr. Adrian Marinescu, medic primar în boli infecțioase, pentru Dcmedical.
Cum poți evita riscul infectării cu toxoplasma dacă ai pisică
Există mai multe măsuri pe care le puteți lua pentru a minimiza riscul de infectare a pisicii:
- Restricționarea accesului pisicii în aer liber.
- Hranirea pisicii cu hrană uscată sau umedă din conservă și evitarea expunerii la gazde intermediare ale parazitului (de exemplu, rozătoare, păsări) sau la vectorii mecanici (de exemplu, gândaci).
- Evitarea hrănirii cu carne crudă.
- Asigurarea că carnea este gătită termic la cel puțin 70°C pentru a distruge chisturile parazitului.
