Din cuprinsul articolului
Psihiatrul Gabriel Diaconu a avut prima reacție despre Bogdan Drăghici, șoferul care a murit după ce a intrat cu mașina în gardul Ambasadei Rusiei.
„Pentru că deja au început să mă sune mai mulți reporteri privind evenimentul din această dimineață din fața ambasadei Rusiei, în care un cetățean a intrat deliberat cu mașina în poarta clădirii, și apoi și-a dat foc, am să fac câteva precizări. Persoana respectivă este Bogdan Drăghici. Bogdan Drăghici este un prădător sexual, un violator de copii, o persoană care a fost acuzată, și deunăzi condamnată, pentru aceste infracțiuni, la 15 ani de închisoare.
Este un lup în blană de oaie
Bogdan Drăghici este un om pe care l-am întâlnit, acum mulți ani, într-un studio de televiziune, într-o perioadă în care conducea un ONG numit T.A.T.A. care milita pentru ”drepturile taților”, respectiv care s-a luptat pentru ceea ce a sfârșit prin a se numi ”alienarea parentală”.
Așa cum spuneam unei colege jurnalist adineauri, rareori am întâlnit o pesoană cu un arc biografic atât de pervers. Iar Drăghici, fără doar și poate, este un lup în blană de oaie, care și-a meritat soarta.
Ce-i drept, moartea lui este o ultimă declarație de dispreț față de justiție, dovadă că Drăghici trăia cu sentimentul impunității, și se considera deasupra brațului dreptății.
N-are a face nimic povestea acestui psihopat nici cu conflictul din Ucraina, nici cu lupta pentru libertate a ucrainenilor, iar numele lui n-ar trebui menționat în legătură cu ce trăiește acest popor în ultima vreme.
Drăghici se vedea un ”deschizător de drumuri”
În fapt, în fantezia lui megalomaniacală, Drăghici se vedea un ”deschizător de drumuri”, câtă vreme în realitate – și el știa asta – nu era decât un pedofil complexat, un consumator de pornografie infantilă, un monstru.
Dar un monstru căruia-i plăcea adulația, popularitatea, îi plăcea să fie relevant respectiv în centrul atenției. Nu merită nicio atenție. Nu merită nici măcar compasiune pentru felul în care a murit.
Fiecare violator de copil ar trebui să-și întoarcă fața și să plângă, iar numele lui ar trebui șters din memoria colectivă.
Pentru că una e să ai o boală psihică, oricare ar fi ea, alta e să victimizezi o altă ființă umană. Iar când acea ființă este copil, și nu are abilitatea de-a se apăra, este cu atât mai odios. Psihiatria, psihologia nu trebuie vreodată să ofere alibi agresorilor.
Da, putem explica multe comportamente deviante, și să găsim raționalul în irațional. Cum e și cazul Drăghici. Dar la niciun moment nu vom scoate din culpă, sau îi vom netezi biografia, unui criminal, sau prădător sexual – cum e cazul aici.
E unul din rarele momente când eu, altfel medic, ateu și de obicei înțelegător cu mare parte a umanității, îmi doresc să existe viață după moarte. Pentru că, măcar pe lumea cealaltă, într-un iad personal, acest individ ar primi ceea ce merită”, a fost mesajul lui Gabriel Diaconu.
