Din cuprinsul articolului
Situația din Orientul Mijlocul nu are doar impact asupra securității, transportului și economiei, ci și asupra mentalului și sănătății oamenilor. Nivelul de stres al omului se amplifică în situații de constrângere sau tensiune – anulări de zboruri, restricții sau alerte de securitate.
Indiferent că românii se află într-o zonă cu limitări directe – Iran, Dubai, Qatar – sau o altă zonă neafectată direct, dar aflată geografic aproape de zona de conflict, impactul asupra sănătății emoționale și fizice este inevitabil.
Deși oamenii sunt impactați diferit, mult sau puțin, în funcție de reziliența personală, stresul de intensitate mare poate provoca probleme medicale ca efect al somatizării. Psihoterapeutul Florentina Niculescu explică ce se întâmplă în corpul omului când se află într-o zonă afectată de conflict și ce pot face oamenii pentru a se putea calma și a evita probleme de sănătate și emoționale.
Ce se întâmplă în corpul omului când se află într-o zonă afectată de conflict
Starea de stres e generată de incertitudine – nu știu ce urmează și lipsă de control – nu pot influența zborurile, deciziile autorităților, încetinirea conflictului. În acest caz, nivelul de cortizol (hormonul stresului) poate ajunge temporar la de 2–3 ori peste nivelul bazal, în fazele acute de amenințare sau pierdere a controlului.
“Când suntem într-un context perceput ca periculos sau imprevizibil – val de informații despre conflict, anulări de zbor, nu vorbim doar despre un „nivel de stres” ridicat, ci despre faptul că sistemul nostru nervos iese din Fereastra de Toleranță, adică persoana nu mai este în zona optimă de reglare emoțională.
Corpul intră într-o stare de supraviețuire biologică – activare simpatică (luptă/fugă) prin agitație, insomnie, palpitații, tensiune musculară, iritabilitate sau imobilizare/dorsal vagal (îngheț) prin amorțeală emoțională, „nu simt nimic”, oboseală, detașare, confuzie”, explică psihoterapeutul și psihologul clinician Florentina Niculescu, cu peste 10 ani de practică în lucrul cu trauma, somatizarea și reglarea sistemului nervos.
Ce efecte apar asupra copiilor
Copiii nu au un sistem nervos complet autoreglat și depind de adulți pentru a se simți în siguranță. Ei nu ascultă doar cuvintele, ci „citesc” biologia părintelui.
Dacă adultul este în afara Ferestrei de Toleranță (panicat sau „înghețat”), copilul preia această stare instantaneu prin neuroni oglindă. Când adulții sunt speriați, copilul „învață” biologic că lumea e periculoasă, chiar dacă nu înțelege logica situației, explică psihoterapeutul Florentina Niculescu.
Semne frecvente la copii – manifestări somatice la care părinții să fie atenți
- Regresii: probleme cu somnul, enurezis (urinare involuntară), agățare de părinte (căutarea disperată a coreglării).
- Iritabilitate: plâns „fără motiv” sau crize de furie (descărcarea adrenalinei acumulate).
- Somatizări: dureri de burtă sau de cap, greață.
- Hipervigilență: Se sperie la zgomote bruște, au coșmaruri.
- Îngheț mascat: un comportament „prea cuminte” sau absență, care indică de fapt o retragere în starea vagală dorsală.
Expunerea la evenimente potențial traumatice nu duce automat la PTSD, însă sprijinul și siguranța relațională scad riscul.
Riscuri și probleme de sănătate care pot apărea dacă nivelul de stres e mare și prelungit
Expunerea în situații de stres poate provoca aproape instantaneu reacții ale organismului. Conform cercetărilor, sunt generate o stare generală mai proastă, durere, dizabilitate, calitate a vieții redusă și alte rezultate somatice.
Studiile arată asocieri între stres acut/intens și:
- agravarea durerii, tensiunii musculare, cefaleei,
- tulburări gastrointestinale funcționale (crampe, diaree/constipație),
- somn fragmentat, oboseală, scăderea imunității percepute,
- creșterea consumului de alcool/cafeină, comportamente de coping dezadaptative,
- la unii oameni: creșterea riscului de simptome anxioase/depresive și reacții posttraumatice.
În context de conflict, povara tulburărilor mintale (anxietate, depresie, PTSD) tinde să fie mai mare la persoanele expuse. În stres intens, corpul poate exprima psihicul prin simptome.
Somatizarea este modul în care corpul „vorbește” atunci când energia de supraviețuire nu a fost descărcată. Apare ceea ce numim Armură Musculară.
“Dacă simțiți nod în gât, migrenă sau presiune în piept, aceea este energia de „Luptă/Fugă” care s-a contractat în mușchi pentru a vă proteja, dar a fost forțată să stea nemișcată (de exemplu, pe scaunul din aeroport).
Partea bună este că există soluția somatică: nu încercați să relaxați mușchiul prin voință. Oferiți-i o descărcare: împingeți cu toată forța într-un perete timp de 20 de secunde. Aceasta ajută sistemul să „finalizeze” răspunsul motor blocat și să elibereze tensiunea stocată”, explică psihoterapeutul și psihologul clinician Florentina Niculescu.
Ce pot face concret adulții pentru a-și calma rapid sistemul nervos
Într-o astfel de situație tensionată, specialiști recomandă să nu concentrăm pe „a ne calma cu forța”, ci să reducem activarea prin orientare, resurse, doze mici de contact cu stresul și descărcare sănătoasă.
„Sunt recomandări importante pentru a ne putea ajuta pe noi înșine pe loc și pe termen scurt. Acestea nu înlocuiesc evaluarea medicală și pe cea psihologică individuală, deoarece în situații de stres maxim impactul asupra fiecărui om este diferit. Unii oameni sunt mai puțin impactați, alți oameni pot fi intens traumatizați mult timp, pot rămâne nu doar cu teama de a călători, ci și pot dezvolta probleme de sănătate. În cabinet, vedem frecvent persoane care ajung la terapie pentru că stresul prelungit s-a transformat în simptome fizice – dureri persistente, tulburări digestive, insomnie sau atacuri de panică. Somatizarea este modul în care corpul exprimă ceea ce psihicul nu a reușit să proceseze la timp”, explică psihoterapeutul și psihologul clinician Florentina Niculescu.
Poate fi aplicat un protocol scurt – „O-RA” (Orientare–Resurse–Ancorare)
- Orientare: Priviți mediul și identificați un obiect care arată „neutru”
- Resursă: amintește-ți o persoană/loc care îți dă siguranță. Observă ce se schimbă în corp (1% e suficient).
- Ancorare prin presiune și picioare: apasă tălpile în podea 5 secunde, relaxează 5 secunde, repetă de 5 ori.
De asemenea, se poate face igienă psihologică în situații de criză, prin câteva metode eficiente:
- limitează urmărirea de informații negative, tensionate, alarmiste (ex. 2 ferestre/zi, 10-15 min)
- desemnează o singură persoană (rol clar) care să țină legătura cu compania aeriană/autoritatea
- hidratați-vă, mănâncați ceva sărat/proteic
- odihnește-te prin somn sau dormi măcar în „micro-porții” dacă nu e posibil mai mult
Fricile copiilor pot fi gestionate: ce să facă părinții pentru a nu amplifica panica
Liniștirea copiilor se face prin co-reglare și contact fizic. Înainte de a vorbi cu cel mic, adulții trebuie să expire lung și să folosească o voce caldă (prosodie). Dacă vocea este stridentă, cuvintele „totul e bine” vor fi percepute de creierul copilului ca o minciună biologică, crescând panica.
În completare, o îmbrățișare lungă, unde adultul respiră rar și profund, va regla inima copilului mai repede decât orice explicație despre zboruri.
Ce funcționează:
- Mesaj scurt, adevărat, pe vârsta copilului: „Sunt tensiuni în regiune și de aceea sunt schimbări la zboruri. Adulții se ocupă. Eu sunt cu tine.”
- Rutină minimă: somn, masă, ritual de seară chiar și în hotel/aeroport.
- Corpul înaintea explicațiilor: „apasă tălpile ca un copac”, „îmbrățișare fluture” (tapotare alternativă ușoară pe umeri), desen/joc de rol „planul de siguranță”.
- Spațiu pentru întrebări, dar dozat: 5 minute de întrebări, apoi activitate concretă (joc, apă, snack, puzzle).
“Pentru a nu crește panica, le recomand părinților să evite să aibă cu cei mici discuții lungi cu detalii grafice, să nu le spună „Stai calm!” pe ton alarmat, să nu asculte știrile lângă ei și să nu contrazică emoția „Nu ai de ce să-ți fie frică.”
În unele cazuri poate fi nevoie de ajutor suplimentar pentru a liniști copilul. Dacă apar coșmaruri persistente, atacuri de panică frecvente, mutism, regresii severe, auto-rănire, simptome somatice intense care nu se remit, e indicat sprijin psihologic (online dacă e cazul). PTSD nu apare la toți, dar e bine să fim atenți la semne pentru a lua măsurile benefice copilului cât mai devreme”, adaugă psihoterapeutul și psihologul clinician Florentina Niculescu.
De asemenea, e important și comportamentul rudelor rămase acasă pentru a evita stresarea suplimentară a persoanelor afectate. Cei aflați în zona afectată au nevoie de un punct de sprijin stabil. Autoreglarea rudelor este o formă de protecție relațională.
E recomandat ca cei de acasă:
- să transmită stabilitate, nu teamă – prin formulări utile precum „Sunt aici. Spune-mi cu ce te pot ajuta”, „Îți trimit doar informații verificate”
- să folosească un singur canal de comunicare în familie (WhatsApp/telefon) cu reguli de tip „mesaje scurte, fără speculații”, un singur „om de legătură” care centralizează informația
- să evite scenariile dramatice sau trimiterea de știri alarmiste
Ghid practic – pregătirea pentru o perioada de tensiune
Pentru a-și păstra calmul și echilibrul emoțional în viitoare situații de tensiune, e recomandat ca adulții să ia câteva măsuri de prevenție.
Pregătire practică (fără a alimenta frica) este primul pas:
- Plan simplu A/B/C (contacte, copii acte, bani, baterie externă, medicamente de bază, numere utile).
- Antrenament de reglare : când e liniște, ca să existe „cărare neurală” în criză: orientare + tălpi + expirație; 1 minut de „scanare blândă” (unde e mai ok în corp?).
- Relațional: stabiliți în familie un protocol: „cine caută info, cine decide, cine îngrijește copiii”.
De asemenea, igiena psihică în perioade de tensiune colectivă este esențială – reducerea stresului se face prin rutina de zi cu zi: mișcare, somn, hrană, contact uman. Când apare frica, numiți-o și localizați-o în corp – va scadea intensitatea prin integrare corticală.
