Psihoterapeut: cum scăpăm de fobii și care sunt cele mai întâlnite

Psihoterapeut: cum scăpăm de fobii și care sunt cele mai întâlnite
Psihoterapeut: cum scăpăm de fobii și care sunt cele mai întâlnite

Fobia este un termen care se referă la teama irațională și persistentă față de ceva anume care de fapt nu reprezintă un pericol real. Printre factorii declanșatori este chiar teama indusă în copilărie sau anumite evenimente traumatizante.

De cele mai multe ori, fobiile pot fi tratate din desensibilizare progresivă care înseamnă expunerea treptată la obiectul fobiei. Unele fobii pot fi vindecate prin psihoterapie, altele pot fi ţinute sub control, chiar dacă nu pot fi înlăturate total. În urma unui diagnostic, medicul psihiatru poate recomanda şedinţe de psihoterapie cu un psiholog şi, în unele cazuri, poate prescrie tratament medicamentos cu antidepresive şi anxiolitice.

Iată care sunt cele mai întâlnite fobii:

Acrofobia. Este definită ca o teamă patologică față de locurile înalte. De regulă este însoțită de stări de greață, vărsături, transpirații abundente, palpitații, stări de leșin, atacuri de panică, tremurături ale membrelor sau chiar crampe abdominale.

Agorafobia. Reprezintă teama față de spații deschise, largi sau față de locurile aglomerate. Datele statistice arată că acest tip de fobie este întâlnită la 5% dintre femei și 3% dintre bărbați. Apare ca manifestare la vârsta adultă, extrem de rar în copilărie. În schimb are legătură cu copilăria mică, mai exact micuții care au fost extrem de păziți, de cocoloșiți sunt predispuși să dezvolte în viața adultă această fobie. Simptomele se declanșează în cazul în care persoana în cauză trebuie, de exemplu, să călătorească sau să meargă într-un loc foarte aglomerat și să-și părăsească zona de confort.

Monofobia – este anxietatea legată de singurătate. De regulă, este întâlnită atât în copilărie cât și în viața adultă, la persoanele care au nevroze sau stări depresive cronice.

Claustrofobia. Este teama față de spațiile închise, mici, înguste. Aceste persoane nu suportă să sta nici în întuneric, au o teamă foarte puternică și pot face atacuri de panică.

Nictofobia. Reprezintă frica patologică de întuneric. Fobia este asociată copiilor. Și faptul că aceștia se uită la filme violente, de groază poate să fie un factor declanșator. Persoanele afectate sunt speriate, nervoase în spații întunecate, au obiceiul de a dormi cu lumina aprinsă. În cazul acestei fobii terapia cognitivă comportamentală are un real succes. Dacă fobia este întâlnită la adult, destul de rar poate să fie prescrisă și medicație antianxioasă.

Panfobia. Este o fobie care se caracterizează prin teama de a face efort fizic, mai exact de a munci cu brațele. Se regăsește la persoanele anxioase de vârstă adultă și nu la copii.

Soluții există!

„Teama este un sentiment firesc care face parte din viața unui individ, însă atunci când temerile sunt iraționale și ne afectează funcționalitatea zilnică, este important să cerem ajutorul unui specialist. Trebuie știut faptul că stările fobice pot să apară, în unele cazuri și numai la gândul că ceva rău se poate întâmpla. Așa cum pot să apară și atunci când un individ este confruntat cu o anumită situație. În literatura de specialitate este specificat faptul că fobiile pot să fie declanșate de aproape orice situație sau orice obiect. Frica în cele mai multe cazuri dezvoltă evitarea acelei situați”, ne-a explicat psihoterapeutul Alina Căpușan.

Aceasta susține că este esențial ca fiecare individ să fie conștient de fobiile sale, să înțeleagă că există o problemă și, în consecință și o soluție.

„O tehnică care are rezultate foarte bune, utilizată în psihoterapie este desensibilizarea sistematică. De regulă, aceasta este combinată cu diferite tehnici de relaxare și tehnici de imagerie dirijată. Ulterior, când pacientul reușește să-și controleze stările anxioase cu ajutorul exercițiilor de relaxare se poate trece la pasul următor, la desensibilizare. În tehnica imageriei dirijate, pacientului i se va cere, de exemplu, să-și imagineze ce se poate întâmpla în cazul expunerii la situațiile anxioase pentru a le putea compara cu realitatea. Pentru a se asigura un succes, este important ca expunerea la desensibilizare să fie treptată, graduală și repetată”, ne-a mai spus Alina Căpușan.

11 distribuiri
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook
powered by Binbox