Trăim vremuri tulburi. Vremuri în care e mai simplu să îi judecăm pe ceilalți, decât să încercăm să ne schimbăm pe noi.
V-ați pus vreodată întrebarea, de ce toate religiile lumii au cea mai importantă lege… iubirea? Deoarece, odată cu lipsa iubirii apar fracturile emoționale între semeni.
La final de an, probabil că 90% dintre noi și-au propus ceva, un gând, o speranță, o promisiune. Alți înțelepți ne învață că nu te schimbi de anul nou, ci anul nou poate fi doar un imbold. Într-o omenire tulbure, mai găsim oameni care luptă pentru ”trezirea” umanității. O astfel de persoană este și medicul psihoterapeut Edith Kadar, ale cărei materiale ne pot ajuta în procesul nostru de conștientizare a motivelor și misiunii noastre ca oameni. Iată ce spune medicul pe site-ul său Vibrația Vindecării: ”A fi terapeut este o binecuvântare. Medicul și terapeutul lucrează cu omul pentru a-l ajuta să se descopere, să descopere singur ce anume îi face rău, îl blochează, îl oprește din drumul spre sănătate, ce anume îl îmbolnăvește.
Medicul este cel care are cunoașterea mecanismelor de producere ale bolii la nivel fizic. Terapeutul este cel care înțelege mecanismele dincolo de planul fizic, în plan emoțional, sufletesc. Medicul dă sfaturi și tratamente pentru întreținerea carcasei, a corpului; pe când un terapeut se adresează, în primul rând, mecanismului din interior care face ca exteriorul, corpul, să funcționeze optim.
Medicul abordează efectul, pe când terapeutul cauza. După părerea mea, cea mai bună pentru om este combinația medic-terapeut, acel amestec care face ca știința să se armonizeze cu trăirea, cu simțirea.
Un medic bun trebuie să fie un terapeut excelent, care să înțeleagă particularitatea fiecărui om, pacient, și care să știe că ceea ce a învățat în facultate și la specializări sunt doar repere, dar că fiecare caz este individual, nu poți aplica același lucru tuturor.
Un terapeut bun are nevoie să cunoască medicina, altfel riscă să scoată din context o problemă, și să nu țină cont de cadrul general.”
Cum poți învăța să treci peste momentele grele și să te concentrezi la ce ai de făcut mai departe? Câteodată este foarte greu. Dar iată ce sfaturi ne dă medicul:
”Totul în viață se întâmplă cu un scop: acela de a învăța lecția acceptării și a pășirii mai departe, în ciuda obstacolelor reale sau imaginare pe care le întâlnim pe drumul vieții.
Putem alege între a ne irosi timpul și energia cu furii inutile, care nu rezolvă nimic, sau să vedem care este lecția de învățat și de ce tocmai acum ne-a fost scoasă în cale. Orice ni se întâmplă are un scop bine definit. Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidență. E doar viața ce ne învață lecții în fiecare secundă a ei. Și din această stare, cum vor arăta hotărârile pe care le luăm pentru viitor? Din furie nu poate rezulta calm; din disperare nu se obține înțelepciune. Regretele nu generează stare de bine și de deschidere către viitor; mustrările de conștiință nu vor conduce către alegeri inspirate.
Din stările negative rezultă doar trăiri negative, iar hotărârile rezultate nu pot fi decât la fel.
Dar dacă ne-am folosi înțelepciunea, pe care (se presupune că) o avem, putem opri expansiunea furiilor și a regretelor stând și analizând situațiile și dizolvând, astfel, pesimismul.
Acceptarea situațiilor trecute, a emoțiilor și gesturilor din spatele lor, duce la anihilarea acelor trăiri, la rezolvarea și acceptarea situațiilor neplăcute, și la dizolvarea acelor obstacole care au blocat vederea clară a viitorului.
Doar așa se poate învăța ceva din experiențe, și nu acumulând disperare, nemulțumire, dispreț față de viață, de semeni și de noi înșine, sau învinuind în dreapta și în stânga pentru nenoroc”, potrivit psihoterapeutului Edith Kadar.
Așadar, poate că o bună dorință pentru noul an este mai puțină furie și mai multă înțelegere pentru noi înșine, dar și pentru noi înșine. La mulți ani! Și ca s-o cităm pe invitata articolului nostru de astăzi, ”Binețe, om fain!”
