sâmbătă, februarie 27, 2021

Pustnicul din Rarău, pe numele său Ioan Baron, s-a retras în Munții Bucovinei, unde a fost discipolul lui pustinicului Zosima. Fost mecanic la CFR, Ioan Baron s-a retras în munți unde a învățat leacurile naturii, alinând suferințele călugărilor și chiar a medicilor.

Pustnicul din Rarău cunoscut și ca „fratele Ioan”

Cu ierburile culese din munţi, Ioan Baron a început să prepare, să combine, să găsească tot felul de remedii, conform unui documentar realizat de către cei de la Adevărul. Azi a dat cuiva beteag să încerce o tinctură, mâine a alinat durerea cu un decoct, poimâine a oblojit cu o alifie.

Lui Ioan i s-a dus vestea pe la mănăstirile şi schiturile din jur, iar călugării şi măicuţele au început să-i bată tot mai des la uşa colibei din munţi cerând ceva de leac. Ei l-au numit „fratele Ioan“, în semn de accept în lumea lor cea tainică, departe de oameni, dar aproape de nevoile lor.

„Aşa a vrut să mă cunoască şi părintele Iustin Pârvu de la mănăstirea Petru Vodă. Trimitea vorbă prin măicuţe să vin la el, dar eu le refuzam mereu. Ziceam: «Dar de ce vrea părintele să mă cunoască pe mine, un nevrednic?». Iar măicuţele plecau supărate: «Cum, îl refuzi tu pe părintele Iustin?». Nu înţelegeau cum vine asta. Au venit apoi cu doi preoţi după ele, dar tot aşa am refuzat. Pân` la urmă m-au luat prin înşelăciune, să duc nişte leacuri. M-a certat părintele Iustin: «Hai, lasă, nu te mai alinta că eşti nevrednic! Voiam să văd cine eşti»“, povesteşte Ioan Baron.

Pustnicul din Rarău: „Doar 10% e de la mine, restul de 90% e de la Dumnezeu!”

„Eu sunt Ioan. Ioan de la Rarău“. În anii de când stă pe munte nu i-a fost dor de nimeni şi de nimic. Cumva, îi era dor de el, de aceea s-a dus în pustie, să se regăsească. „Vă spun eu: după o oră-două pe cărări pe munte, nu te mai gândeşti la nimic. Vin la mine tot mai mulţi tineri cu suferinţe psihice, stres, supărări. Îi ţin o zi la mine în pădure, îi plimb pe munte, îi hrănesc cu ce mănânc şi eu, iar ei uită de ce-au venit. Mă întreabă: «Dar nu mă mai doare nimic, ce aţi făcut?». Aşa mă întreabă mereu şi medici, oameni cu şcoală, care vin la mine să vadă cum fac eu bine oameni. Mă şi mir că vin ei, doctorii… Dar eu le zic tuturor: «Doar 10% e de la mine, restul de 90% e de la Dumnezeu»“, spune „fratele Ioan“.

Pustnicul din Rarău și începuturile sale duhovnicești

„M-am plimbat prin toată ţara cu trenul, era o viaţă foarte frumoasă, dar şi grea, cu multe examene profesionale. Dar mi-a plăcut muntele din tinereţe. Şi, când am ieşit la pensie, primul gând să mă duc la o mănăstire, la Sihăstria Rarăului, să-i ajut la construcţie. Le aduceam ce aveau nevoie, mă mişcam uşor că nu plăteam trenul. Ceream ajutor de la şefii mei de la CFR, îmi dădeau şi ei ce materiale le rămâneau. Nu vă gândiţi că duceam ceva furat la mănăstire! Aşa că gândul meu a fost să intru şi eu la mănăstire. Preotul de acolo mi-a zis că trebuie acordul soţiei, a venit la Iaşi să stea de vorbă cu ea, soţia n-a fost de acord, ce scandal a ieşit… Dar eu tot m-am dus acolo. Eram tânăr pensionar, ajutam la treabă, nu ceream bani. Am stat aşa două veri, mă pricepeam la toate. Întrebam preoţii: «E bine să intru la mănăstire?». «Mai aşteaptă», ziceau ei. «Cât?» – voiam eu să ştiu. «Până la Dumnezeu». Şi uite-aşa m-au dus cu vorba. «Lasă-l să stea acolo, că are rânduiala lui», spuneau duhovnicii de la mănăstire“, povesteşte Ioan Baron.

Remedii naturiste atent culese din munți

Chemat tocmai la Constanţa de Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni, să dea ajutor unor oameni cu tot soiul de suferinţe, Ioan Baron a venit cu leacurile sale. Iarba-tâlharului, papucul Maicii Domnului, pedicuţa sunt doar câteva dintre plantele folosite de el. Întâi le-a folosit pe propria piele, ca să le testeze puterea, şi spune că a obţinut pentru răni rele vindecări nesperate, în timp foarte scurt.

„Eu nu contest medicina tradiţională şi nu mă pricep să pun diagnostice. De aceea, cine vine la mine este bine să fie văzut înainte de un doctor, să aibă un diagnostic. Pe baza lui, vedem cu ce îl pot eu ajuta, cu leacurile. Asta vreau să fie foarte clar“, apasă vorbele pustnicul din Rarău.

Putera vindecătoare a Munților

„M-am confruntat cu bolnavi din toate categoriile sociale, chiar şi politicieni. Sunt spitale private, dotate, dar ei refuză să mai meargă acolo. M-a uimit asta. Eu păstrez legătura cu ei, mă interesez dacă ţin la stilul de viaţă mai ordonat. Ei trebuie să facă mereu controale, doctorii au rolul lor. Dacă ei n-ar da diagnostic corect, nici eu n-aş şti ce leac să dau oamenilor. Mă aşteptam să am reacţii negative de la medici, dar mă sună, vor să mă ajute, vin cu bolnavi, mă întreabă ce am nevoie. Mai ales cei de la Cluj şi de la Bucureşti“, spune pustnicul din Rarău.

„Îi sfătuiesc pe oameni să aibă credinţă“

De acolo, de pe muntele său, pustnicul din Rarău nu coboară decât rareori, la sărbători, când merge la mănăstire. O excepţie face: dacă este cineva foarte beteag care nu se poate deplasa, atunci Ioan se duce la căpătâiul lui. Lumea ştie unde să-l caute, în ţinutul Sucevei, la Câmpulung Moldovenesc, lângă Vatra Dornei. „O să pară greu drumul, dar n-o să mai vrei să pleci“, mustăceşte pustnicul.

Remediul pentru depresii și insomnii

Dacă există un remediu sigur pentru depresii, acela este mişcarea în aer liber, activitatea fizică, mersul pe jos. „Recomand ieşirea în natură, prin locuri izolate, sălbatice. Sunt tot mai dese cazurile de depresii. Vin elevi, profesoare care suferă de asta, acum vin şi medici. Noi îi purtăm prin munţi. Pe locuri accidentate, asta merge cel mai bine, unde el să fie atent unde pune piciorul, iar atenţia să-i fie distrasă de la problema lui psihică. Alt remediu mai bun nu am găsit, chiar dă rezultate. Şi efortul fizic este foarte bun. Vin tinere şi tineri fără somn, cu tot felul de vedenii. Îi punem la crăpat lemne şi nu le mai trebuie nici mâncare, nici alte gânduri. După un efort din ăsta dormeau tun şi nu mai vedeau nimica“, zice pustnicul Ioan Baron.

 

 

 

Ultimele stiri

Parteneri