Din cuprinsul articolului
Reducerea aportului de proteine ar putea scădea riscul de cancer hepatic sau ar putea încetini evoluția bolii la persoanele cu ficatul deja afectat. Este concluzia unui nou studiu coordonat de cercetători de la Rutgers University, care arată că excesul de amoniac rezultat din metabolizarea proteinelor poate alimenta direct creșterea tumorilor hepatice.
Rezultatele au fost publicate în revista științifică Science Advances și deschid o direcție neașteptată în prevenția și managementul cancerului de ficat: ajustarea dietei.
Ce au descoperit cercetătorii
Echipa condusă de profesorul Wei-Xing Zong a pornit de la o observație cunoscută de decenii în medicină: la pacienții cu cancer hepatic, mecanismele prin care ficatul elimină amoniacul sunt adesea afectate.
În mod normal, după ce consumăm proteine, azotul din ele este transformat în amoniac, o substanță toxică. Un ficat sănătos convertește rapid amoniacul în uree, care este eliminată prin urină. Când ficatul este bolnav, acest proces încetinește.
Întrebarea-cheie a fost dacă acumularea de amoniac este doar o consecință a cancerului sau dacă, dimpotrivă, contribuie la dezvoltarea tumorilor.
Pentru a afla răspunsul, cercetătorii au indus tumori hepatice la șoareci și au dezactivat selectiv enzimele responsabile de eliminarea amoniacului. Animalele cu niveluri crescute de amoniac au dezvoltat tumori mai mari și au murit mai repede decât cele la care metabolismul azotului funcționa normal.
Mai mult, surplusul de amoniac nu rămânea inert. Era „reciclat” în aminoacizi și nucleotide, exact materialele de care celulele canceroase au nevoie pentru a se multiplica.
Dieta săracă în proteine a încetinit creșterea tumorilor
Pornind de la acest mecanism, echipa a testat o intervenție simplă: reducerea proteinelor din alimentație.
Șoarecii hrăniți cu o dietă low-protein au dezvoltat tumori mult mai lent și au trăit semnificativ mai mult decât cei cu un aport normal de proteine.
Profesorul Wei-Xing Zong explică:
„Dacă ai o boală hepatică sau un ficat care nu mai funcționează corect, merită să iei în calcul reducerea consumului de proteine pentru a scădea riscul de cancer hepatic.”
De ce contează această descoperire
Cancerul hepatic este una dintre cele mai greu de tratat forme de cancer și este diagnosticat frecvent în stadii avansate.
În același timp, populația expusă riscului este mult mai mare decât numărul celor deja diagnosticați. Aproximativ unul din patru adulți are ficat gras, o afecțiune care poate evolua spre ciroză și cancer. Hepatitele virale și consumul excesiv de alcool cresc suplimentar pericolul.
Atenție: nu este un îndemn la diete drastice
Cercetătorii subliniază că rezultatele nu înseamnă că persoanele sănătoase trebuie să reducă proteinele. Un ficat normal gestionează fără probleme produșii de degradare ai acestora.
Mai mult, în oncologie, pacienții sunt adesea încurajați să consume suficiente proteine pentru a preveni pierderea masei musculare și fragilizarea organismului.
„Reducerea proteinelor nu trebuie făcută pe cont propriu. Nivelul optim depinde de diagnostic, starea nutrițională și cât de bine elimină ficatul amoniacul”, avertizează Zong.
Pentru unii pacienți cu valori crescute ale amoniacului, ajustarea aportului proteic ar putea deveni, însă, o strategie complementară tratamentelor standard.
Ce urmează
Studiul a fost realizat pe modele animale, iar următorul pas este testarea acestei abordări la oameni, în cadrul unor studii clinice controlate. Dacă rezultatele se confirmă, modificarea dietei ar putea deveni una dintre cele mai accesibile intervenții pentru persoanele cu boală hepatică avansată.
Ce înseamnă concret o dietă mai săracă în proteine
(doar cu aviz medical, mai ales în boala hepatică sau cancer)
Important: nu vorbim despre eliminarea proteinelor, ci despre reducerea lor controlată, adaptată stării ficatului și nivelului de amoniac din sânge. Scopul este să scazi „materia primă” din care se formează amoniacul, fără să ajungi la pierdere musculară sau malnutriție.
În practică, pentru multe persoane cu ficat afectat, medicii țintesc adesea un aport de aproximativ 0,6–0,8 grame de proteină per kilogram corp pe zi (față de ~1–1,2 g/kg la adulții sănătoși). Exemplu: o persoană de 70 kg ar ajunge la 42–56 g proteine pe zi. Valorile exacte se stabilesc individual.
Cum arată asta într-o zi obișnuită
✔ Surse de proteine, dar în porții mici
-
pește sau carne slabă
~80–100 g pe masă (cam cât palma) -
ou
1 ou pe zi sau la două zile -
iaurt simplu / chefir
150–200 g -
brânză proaspătă
40–60 g
Nu toate în aceeași zi. Se alternează.
Mai mult accent pe alimente cu conținut proteic redus
-
legume
broccoli, dovlecel, morcov, ardei, vinete, salată verde
porții generoase, fără restricții stricte -
fructe
mere, pere, fructe de pădure, citrice -
cereale și amidonoase
orez, cartofi, paste simple, pâine albă sau semi -
grăsimi bune
ulei de măsline, avocado, puțin unt
Acestea aduc energie fără să încarce metabolismul azotului.
Ce se reduce cel mai mult
-
carne roșie
-
mezeluri
-
porții mari de pui sau pește
-
shake-uri proteice
-
brânzeturi maturate
-
cantități mari de leguminoase (linte, năut, fasole), care sunt sănătoase, dar bogate în proteine
Exemplu orientativ de meniu într-o zi
Mic dejun
-
pâine prăjită cu gem + iaurt mic
(~8–10 g proteine)
Prânz
-
orez cu legume + 80 g pește
(~15–18 g proteine)
Gustare
-
măr sau biscuiți simpli
Cină
-
cartofi copți + salată mare + 1 ou
(~10–12 g proteine)
Total aproximativ: 35–45 g proteine
Din nou, doar orientativ.
De ce nu trebuie făcută pe cont propriu
La pacienții oncologici sau cu ciroză, prea puține proteine pot accelera pierderea masei musculare, slăbiciunea și scăderea imunității. De aceea, orice ajustare trebuie făcută împreună cu medicul sau nutriționistul, ideal pe baza analizelor (inclusiv amoniac seric).
Reducerea proteinelor nu este o „dietă-minune”. Este o posibilă unealtă metabolică, care ar putea ajuta anumite persoane cu ficat afectat, ca parte dintr-un plan medical mai larg.