Din cuprinsul articolului
Revoluția izbucnită în Timișoara, acum 31 de ani, devenită apoi Revoluția din 1989, a fost terenul de luptă pentru drepturile democrației.
În seara zilei de 16 decembrie, zeci de persoane s-au adunat în fața casei parohiale a preotului Laszlo Tokes. În scurt timp, manifestația a căpătat un avânt enorm și atunci s-a auzit pentru prima dată „Jos Ceaușescu!”.
Profesorul universitar doctor Lazăr Fulger avea 39 de ani în 1989. Era medic chirurg la Spitalul Județean.
„Exista un regulament de ordine interioară a clinicii noastre ca în cazul unor dezastre, a unor evenimente cu foarte multe victime, în principiu, toată clinica era mobilizată la spital. Și după o jumătate de oră mi-a dat un telefon și a spus toată lumea-i convocată. Am intrat deci în după-amiaza zilei de 17 în spital și practic după 21 nu am mai ieșit din spital”, își amintește prof. univ. dr. Lazăr Fulger, medic primar chirurg.
„Noaptea dintre 17 de duminică și luni a fost o noapte îngrozitoare în care răniții au curs așa în valuri, răniți, morți. Îmi aduc aminte că unul dintre primii pacienți era un tânăr căruia n-am să-i uit numele, Țintaru se numea, ulterior am aflat că era absolvent la Liceul de Chimie, un băiețel așa subțire, nici nu părea că e absolvent de liceu și care mă tot întreba: Domnule doctor, o să trăiesc? Și eu îl încurajam: O să trăiești. A avut niște leziuni extrem de grave, l-a prins o rafală, a avut plămânul, splina, ficatul, colonul, rinichiul stâng explodat. Operația a fost complexă”, mai spune medicul.
Din nefericire, tânărul nu a supraviețuit. Alături de el, s-au stins din viață alte 62 de persoane, doar pe 17 decembrie 1989. Alți 188 au fost răniți în acea zi neagră de iarnă, la Timișoara.
„Ne-am izbit la vremea respectivă cu leziuni care în mare parte nu aveam experiență practic. ’89 era la 50 de ani de la încheierea războiului, nimeni din cei de acolo nu fuseseră pe front ca să vadă plăgi împușcate”, adaugă prof. univ. dr. Lazăr Fulger, medic primar chirurg.
