Din cuprinsul articolului
Un studiu recent prezentat la un congres de oncologic din Statele Unite relevă faptul că tratamentele moderne utilizate pentru controlul greutății și al diabetului ar putea reduce riscul de cancer de colon mai mult decât aspirina, folosită de zeci de ani în scop preventiv.
Cancerul colorectal continuă să fie una dintre cele mai frecvente forme de cancer în țările dezvoltate, iar medicii avertizează că vârsta la care este acest tip de cancer este diagnosticat, tinde să scadă la nivel global. În acest context, prevenția devine tot mai importantă, iar comunitatea științifică explorează opțiuni mai eficiente și mai sigure decât cele consacrate, scrie publicația italiană La Stampa, citată de Mediafax.
Datele studiului au fost comunicate în cadrul Simpozionului dedicat tumorilor gastrointestinale, organizat de American Society of Clinical Oncology la San Francisco. Analiza sugerează o reducere cu aproximativ 36% a cazurilor de cancer colorectal în rândul persoanelor tratate cu medicamente din clasa agoniștilor GLP-1, comparativ cu pacienții care utilizau aspirină.
Timp îndelungat, aspirina în doză redusă a fost considerată o măsură posibilă de protecție împotriva cancerului de colon. Totuși, beneficiile observate au fost modeste. Totodată, riscurile – în special cele legate de sângerări digestive și ulcerații – au determinat limitarea utilizării sale preventive în ghidurile medicale internaționale.
Beneficii medicale nebănuite care depășesc scăderea în greutate
Agoniștii GLP-1, recunoscuți pentru rolul lor în controlul diabetului de tip 2 și al obezității, par să ofere avantaje suplimentare. La persoanele cu risc crescut, din cauze genetice sau medicale, reducerea riscului de cancer colorectal ar putea ajunge până la 42%. Efectul s-a observat și la pacienți mai tineri, sub 45 de ani – o categorie tot mai afectată de această boală.
Comparativ cu aspirina, tratamentele bazate pe GLP-1 au fost asociate cu o incidență mai scăzută a reacțiilor severe, precum sângerările gastrointestinale sau afectarea renală acută. În schimb, efectele secundare mai frecvente sunt de natură digestivă. Printre acestea se numără greața, diareea sau durerile abdominale. Ele sunt reacții ușoare, considerate acceptabile în cazul tratamentelor de durată.
Studiul a inclus peste 280.000 de persoane, monitorizate pe o perioadă de peste cinci ani, fiind folosite date provenite din practica medicală. În acest context, specialiștii îndeamnă la prudență pentru că doar studiile clinice controlate pot confirma o legătură cauzală certă și pot susține recomandări oficiale.
Cu toate acestea, sunt speranțe că medicamentele destinate controlului greutății ar putea deveni, în viitor, nu doar instrumente metabolice, ci și o componentă importantă a strategiei de prevenție oncologică. Deocamdată, entuziasmul trebuie temperat, fiind necesare studii clinice suplimentare, dar direcția cercetării pare una cu potențial de a influența semnificativ politicile de sănătate publică.
