Din cuprinsul articolului
Pe 30 iunie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț, cel despre care se spune că avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga şi postea, săvârşind sfintele slujbe cu mare osârdie şi frică de Dumnezeu.
Nu mânca decât sâmbătă și duminică, iar în celelalte zile se hrănea doar cu Sfintele Taine.
Cine a fost Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ
Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ s-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeţ din Munții Apuseni și apoi ca egumen al Mănăstirii Râmeţ din județul Alba, potrivit crestinortodox.ro.
În 1925, i-au fost descoperite moaștele, când, în urma unei ploi torențiale, a fost văzut un cap de om care a înconjurat de trei ori vechea biserică a Mănăstirii și s-a oprit lângă sfântul altar. Alte două capete au fost scoase la suprafață de ape.
Capetele au fost îngropate în partea dreaptă a vechii biserici. Acestea au fost dezgropate după ce călugării au văzut că zăpada se topea în fiecare an deasupra locului în care au fost puse capetele. Capul Sfântului Ghelasie a fost identificat după ce o femeie bolnavă de epilepsie a atins capul şi s-a vindecat.
Mulți din cei stăpâniţi de duhurile necurate au primit vindecare prin rugăciunile sale. După trecerea la cele veşnice, trupul său a fost îngropat lângă vechea biserică a Mănăstirii Râmeţ. Cu timpul a devenit necunoscut locul în care a fost înmormântat.
Rugăciune către Sfântul Ghelasie, mângâietor la vreme de necazuri
Către tine, Sfinte Ierarhe Ghelasie, înălţându-ne gândurile, cu umilință și cu căldură te rugăm: caută din înălțimea plină de slavă a cerului și te milostivește de suferințele, durerile, patimile, necazurile, amărăciunile și stramtorarile noastre.
Și roagă pe Stăpânul și Dumnezeul nostru cel ceresc, să ne ierte păcatele pe care, cu știință și cu neștiință, le săvârșim neîncetat, că și pentru puțînă noastră dragoste față de El și față de aproapele nostru, rugându-L să fie pururea milostiv și iertător și să îndepărteze de la noi toată suferință și durerea.
Fii povățuitorul și îndrumătorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieții, pentru ca, urmând pildă credinței și a dragostei tale față de Hristos, să ne învrednicim de darurile Sale și trecând din această viață, să ne bucurăm împreună cu ține și cu toți cei bineplacuti din veac ai Domnului, de Împărăția cea nesfârșita a cerurilor, că acolo, înconjurați de cetele îngerilor, să aducem mărire, cinste și închinăciune lui Dumnezeu Celui în Treime slăvit, în vecii vecilor. Amin.
