Din cuprinsul articolului
Răul de mișcare sau kinetoza este o tulburare medicală care afectează unele persoane atunci când sunt supuse la mișcare, în timpul călătoriei cu un mijloc de transport.
În timpul călătoriei, indiferent de vehicul, receptorii echilibrului din urechea internă percep în permanență poziția corpului, sesizează mișcarea (un balans) și transmit informațiile către creier. Receptorii vizuali, la rândul lor, sesizează poziția corpului, de aparentă imobilizare și transmit creierului informația.
Se estimează că unul din trei oameni se confruntă cu răul de mișcare măcar o dată în viață. Factorii de risc includ antecedentele personale sau familiale de rău de mișcare, sensibilitatea crescută la mirosuri sau lumină puternică, oboseala, stresul și anxietatea.
Într-un nou studiu, publicat recent în revista PNAS, cercetătorii au încercat să identifice celulele cerebrale responsabile de răul de mișcare. O echipă de cercetători spanioli a folosit într-un experiment șoareci pe care i-a amplasat într-un tub de plastic, legat de un spinner rotativ, pentru a identifica ce neuroni se activează în timp ce animalele se aflau în acest carusel care provoacă greață.
Temperatura corporală a animalelor a scăzut, iar acestea au evitat mâncarea și s-au ghemuit în cuștile lor, toate acestea fiind semne clare că au experimentat ceva asemănător cu răul de mișcare pe care îl au oamenii.
Pe baza cercetărilor anterioare, specialistul în neuroștiințe Pablo Machuca-Márqueza de la Universitatea Autonomă din Barcelona și colegii săi s-au gândit să examineze celulele din nucleul vestibular, un mănunchi de fibre nervoase din trunchiul cerebral care transmite semnale de la ureche la creier.
Se crede că o nepotrivire senzorială provoacă răul de mișcare: ochii și urechea internă îi spun creierului nostru că ne mișcăm, când nu este așa. Mai multe părți ale creierului procesează intrările senzoriale de la ureche, ochi și membre, dar se știu puține lucruri despre neuronii care provoacă de fapt răul de mișcare.
Identificarea acestora ar putea fi un pas înainte în dezvoltarea unor medicamente mai eficiente pentru răul de mișcare, cu mai puține efecte secundare.
Pentru a afla care celule anume se declanșează ca răspuns la răul de mișcare, echipa a inhibat diferite subseturi de neuroni din nucleele vestibulare și apoi au legat șoarecii din nou pe spinner pentru a vedea dacă aceste schimbări ameliorează răul de mișcare. Inactivarea unui grup de neuroni vestibulari care exprimă o proteină numită VGLUT2 a prevenit răul de mișcare indus de rotire a animalelor, potrivit 360medical.ro.
Cercetătorii au emis ipoteza că alte conexiuni care provin din nucleele vestibulare induc probabil aceste răspunsuri corporale la răul de mișcare.
Atunci când echipa a blocat receptorul CCK-A cu un compus medicamentos înainte de a începe mișcarea la șoareci, jumătate din numărul de celule cerebrale din nucleii parabrahiali au fost active și au ameliorat unele comportamente de rău de mișcare.
Simptomele răului de mișcare
- Paloarea feței
- Transpirație rece
- Amețeală
- Sporirea cantității de salivă
- Greață
- Vomă
- Respirație rapidă
- Durere de cap
- Somnolență
- Oboseală extremă
Cum funcţionează terapia medicamentoasă
Majoritatea medicamentelor împotriva răului de mișcare funcționează în mod similar pentru a reduce activitatea în sistemul de echilibru al creierului sau pentru a limita semnalele trimise între creier și intestin, ajutând astfel la oprirea grețurilor și a vărsăturilor.
Dar aceste medicamente reușesc, în cel mai bun caz, doar să amelioreze senzația. Ele blochează mesagerii chimici care acționează în tot corpul, provoacă somnolență și tind să funcționeze doar dacă sunt luate înainte de instalarea răului de mișcare; după aceea, sunt rareori eficiente.
În 2012, NASA a anunțat că dezvoltă un spray nazal cu acțiune rapidă pentru a combate răul de mișcare, dar încă nu a anunțat rezultatele testelor clinice pe care le aveau planificate.
