Într-o eră în care tot mai multe femei amână momentul când vor deveni mame, fie în favoarea carierei, fie pentru că vor să mai copilărească, tehnicile de reproducere asistată și în special fertilizarea in vitro au devenit rapid o metodă populară. Dar, pe lângă costurile piperate și ratele mici de reușită, această soluție vine la pachet și cu riscuri. Unul dintre ele este prematuritatea, explică conf. dr. Radu Vlădăreanu, medic primar obstetrică-ginecologie la Spitalul Elias din Capitală.
„Multe dintre fertilizările in vitro reușite se soldează cu sarcini multiple, care prin natura lor sunt predispuse la prematuritate. Corpul unei femei și uterul în sine face față mai greu unei sarcini cu tripleți, spre exemplu, astfel că riscul de a naște înainte de 40 de săptămâni este mai mare”.
„Fiecare zi petrecută în burtică este o victorie”
Din păcate, spune ginecologul, puține lucruri se pot face pentru a preveni o astfel de situație. Specialiștii în domeniu și-au concentrat atenția pe dezvoltarea tehnologiilor capabile să le sporească șansele de supraviețuire. „Este una dintre marile probleme ale medicinei. Din păcate, în ultimii 50 de ani nu s-a descopeirt nicio modalitate de prevenție a prematurității, deși între timp omenirea a evoluat enorm, am ajuns și în spațiu”, mai arată specialistul Radu Vlădăreanu.
Una dintre metodele prin care ginecologii își pot da seama din timp dacă există riscul de prematuritate este cu ajutorul ecografiei transvaginale, prin care se măsoară lungimea colului uterin. Acest tip de ecografie nu se face însă parte din procedurile uzuale aplicate gravidelor, ci doar în cazul celor cu o sarcini premature anterioare. Un referat de practică medicală realizat de Maternitatea Polizu și Spitalul „Nicolae Malaxa” din Capitală explică pe larg ce valori indică prematuritatea: „Cu cât se evidenţiază mai devreme o scurtare a colului, cu atât mai mare este probabilitatea de naștere prematură. La gravidele cu risc foarte mare, o lungime a colului <25 mm are o valoare predictivă pozitivă de 70% pentru naștere pre-matură la < 35 săptămâni când este detectată la 14-18 săptămâni, și de 40% atunci când este depistată la 18-22 săptămâni”.
Potrivit ginecologului Radu Vlădăreanu, fiecare zi petrecută în burtica mamei înseamnă mai multe șanse la viață. Din această perspectivă, micuții care vin pe lume la 24 de săptămâni sunt cei mai ghinioniști, iar cei care se nasc la 34 de săptămâni au toate șansele să aibă o viață normală. Chiar și așa, lucrurile nu sunt bătute în cuie: „Am văzut copii de 800 de grame la naștere care au evoluat frumos, dar am văzut și de peste un kilogram care au murit”.
Dotarea maternităților și șansele de supraviețuire
Înainte de toate, șansele de supraviețuire ale acestor copii țin de serviciile de îngrijire. În sistemul privat medical din Occident, spre exemplu, gestionarea unui singur prematur „înghite” câteva mii de euro pe zi. În România, doar Capitala pare să stea mai bine la acest capitol. „Ar trebui să existe un număr mai mare de paturi la terapie intensivă, ca să nu se mai înghesuie cazurile din sudul României în București”, concluzionează ginecologul.
Un caz controverstat: octopleții din SUA
Există și situații în care fertilizarea in vitro duce la sarcini-record, de câte patru-cinci copiii, mult mai mulți decât și-ar permite un cuplu să crească. Dar ce te faci atunci când aduci pe lume opt copii? I s-a întâmplat unei femei din SUA, pe nume Nadya Suleman, care a născut în 2009. Acasă o așteptau alți șase micuți, iar pentru a-i crește pe toți 14 a acceptat oferta unei televiziuni de a face un reality show despre viața ei și a copiilor.
„Octomama”, așa cum a fost supranumită de mass-media americană, nu avea la acel moment un partener de viață și nici o slujbă, fiind ajutată la creșterea copiilor de șapte asistente care lucrau în ture. Din fericire, bebelușii erau sănătoși tun și consumau lunar câte 2.000 de scutece. Planul Nadyei era să-i întrețină prin vânzarea unei cărți despre viața lor.
