Sfânta Parascheva, sărbătoare uriașă. Care sunt minunile sfintei și de ce este atât de iubită de credincioși. Ce este absolut interzis să faci azi

Sfânta Parascheva, sărbătoare uriașă. Care sunt minunile sfintei și de ce este atât de iubită de credincioși. Ce este absolut interzis să faci azi
Sfânta Parascheva, sărbătoare uriașă. Care sunt minunile sfintei și de ce este atât de iubită de credincioși. Ce este absolut interzis să faci azi

Sfânta Parascheva este sărbătorită anual, la 14 octombrie, și constituie motivul celui mai mare pelerinaj de credincioși în România.

În chip deosebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaștele ei se găsesc la Iași.

Este izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu.

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, la începutul secolului al Xl-lea, din părinţi binecredincioşi şi de neam bun.

A primit o educaţie deosebită care a inclus şi o pregătire religioasă. De foarte tânără a intrat într-o mănăstire închinată Maicii Domnului din Ieracleea Pontului. Petrecând cinci ani în acea mănăstire, după multă rugăciune a reuşit să plece la Ierusalim, căci dorea foarte mult să vadă Mormântul Domnului şi să calce pe urmele Mântuitorului Hristos.

De la Ierusalim a mers în Valea Iordanului, unde a rămas până la vârsta de 25 de ani într-o mică aşezare de călugăriţe pustnice.

Nevoinţele Sfintei Parascheva erau multe şi grele: „ca băutură întrebuinţa apa de izvor, şi de aceasta foarte puţină; trebuinţa aşternutului o împlinea cu o rogojină, iar îmbrăcămintea era o haină şi aceasta foarte zdrenţăroasă, cântarea pe buze neîncetată, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea înflorea dragostea, iar vârful bunătăţilor, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea” (vol. „Vieţile Sfinţilor”).

Înainte de a trece la cele veşnice, a plecat de la mănăstirea de călugăriţe din pustiul Iordanului şi s-a reîntors în ţara sa, aici s-a nevoit doi ani în Biserica Sfinţilor Apostoli, până în clipa în care a plecat din această lume.

A fost înmormântată aproape de malul mării. Mai târziu, în urma unor minuni la mormântul ei, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost aflate întregi în pământ şi s-au pus în biserica din satul Epivat, spre cinstire şi închinare. Aici au stat sfintele ei moaşte aproape 175 de ani.

În anul 1223, ţarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) a strămutat moaştele Sfintei Parascheva la Tarnovo, capitala Bulgariei, fiind depuse în catedrala cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Mai târziu, patriarhul Eftimie al Bulgariei a scris „Viaţa Cuvioasei Parascheva” şi a trecut-o în sinaxarul Bisericii cu zi de prăznuire la 14 octombrie. Din a doua jumătate a secolului XIV, cultul Sfintei Parascheva a trecut şi la nordul Dunării, în cele trei ţări române.

După mai multe peregrinări, ajungând pentru un timp şi în Ţara Românească, în 1521, sfintele moaşte au ajuns la Constantinopol, fiind răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică.

În anul 1641, când domnul Moldovei Vasile Lupu 1634-1653) a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, patriarhul Partenie I (1639-1644), împreună membrii Sinodului, a hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva.

Racla cu sfintele moaşte a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului şi Teofan al Paleopatrei). Ajungând la Galaţi, apoi la Iaşi, au fost întâmpinate de Vasile Lupu, de mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi credincioşi.

Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost aşezate în Biserica Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului, în 13 iunie 1641. Au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a lăcaşului, din acest motiv fiind mutate în paraclisul mănăstirii. În seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, a izbucnit un incendiu care s-a extins la catafalcul pe care era aşezată racla, arzând mocnit toată noaptea. A doua zi s-a constatat că cinstitele moaşte au rămas neatinse, deşi totul era scrum în jur. Ridicate din mormanul de jar, moaştele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi şi strămutate în noua Catedrală mitropolitană, care a fost sfinţită la 23 aprilie 1887.

Drept-credincioșii creștini de pretutindeni o cinstesc prin participarea lor la slujbele din 14 octombrie, în fiecare an. Iar cei din Iași și din împrejurimi o cheamă în rugăciune. În orice clipă de cumpănă, cerându-i ocrotire și ajutor. Sfânta Cuvioasă Parascheva este considerată, pe drept cuvânt, ocrotitoarea orașului Iași și a întregii Moldove. Pentru că de-a lungul anilor moldovenii au simțit în viața lor lucrarea minunată a harului dumnezeiesc prin mijlocirea Cuvioasei Parascheva cea mult folositoare.

De multe ori, vin oameni de pe tot cuprinsul țării să-și plece genunchii în fața raclei cu cinstitele ei moaște. Ca să mulțumească pentru ajutorul și binecuvântarea ce luminează în viața lor.

Viața curată, împletită prin rugăciune și fapte bune, tinerețea care strălucește peste veacuri precum lumina din candelele fecioarelor înțelepte, sunt pentru noi un îndemn la mai multă rugăciune și priveghere, la căutarea bucuriei pe care o aduce în inimi prezența Duhului Sfânt. Simbol al frățietății ortodoxe, Sfânta Parascheva, luminătoarea casnică a Moldovei, ne aduce din acea primă jumătate a veacului al XI-lea în care a viețuit pe pământ. Când Biserica era una și nedespărțită, nădejdea biruinței asupra patimilor, dezbinărilor și necazurilor din lume, prin iubirea smerită și atotputernică a Domnului Hristos. Care iubește și adună pe toți oamenii.

In ziua marii sarbatori, se fac praznice pentru morti si se impart ofrande; incep pregatirile de iarna.

Fetele tin ziua spre a fi cinstite precum cuvioasa Paraschiva; O sarbatoresc toti membrii comunitatii spre a se face bucatele, a fi bogat in roade anul ce vine;

Ciobanii duc oile la vale, spre locuri necuprinse de iarna aspra si nu cioplesc nimic de Sf. Parascheva, sa nu le iasa mieii tarcati;

In aceasta zi se obisnuieste sa se cumpere scoarte, velinte si cojoace.

Nu se lucreaza in aceasta zi, fiind primejdie de boli; nu se coase, fiind rau de trasnet, de grindina, de boli de ochi si de cap: Cine coase sau toarce in aceasta zi va face negei la mana.

Se credea ca asa cum e vremea la Vinerea Mare va fi pana la Sf. Dumitru; Cum este ziua, frumoasa sau mohorata, asa vor fi si celelalte sarbatori de peste an;

Daca toamna nu ploua pana la Cuvioasa Parascheva, atunci se pune iarna curand;

Ciobanii, dimineata, cauta sa vada cum s-au culcat oile: daca stau gramada, iarna va fi grea; daca stau imprastiate, va fi usoara;

Acum se face ingroparea verii, potrivit unor datini romanesti.

31 distribuiri
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook
powered by Binbox