Tradiții, obiceiuri și rugăciunea care îndeplinește dorințe în ziua de Sfântul Alexandru, ocrotitorul a milioane de români

Pe 30 august, creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Alexandru, cel supranumit „protectorul omenirii”. Este unul dintre marii ierarhi ai Bisericii, un apărător neînfricat al credinței creștine în perioada arianismului.

Sfântul Ierarh Alexandru a trăit la începutul secolului al IV-lea, în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, fiind ucenic al Arhiepiscopului Mitrofan al Bizantului.

Sfântul Alexandru a dus o viață modestă, dar a fost considerat îndeajuns de demn încât să îl slujească pe Sfântul Mitrofan, ca preot al episcopului, iar, în anul 314 ca episcop ajutător. În perioada 313-337, Sfântul Alexandru a episcop în Constantinopol. A murit la vârsta de 98 de ani, la doar câteva luni după moartea Sfântului Împărat Constantin cel Mare (337).

Conform tradiței, cu ocazia acestei sărbători credincioșii nu au voie să-și vorbească de rău aproapele și trebuie să dea dovadă de compasiune față de cei năpăstuiți de soartă. Persoanele care poartă numele de Alexandru sau Alexandra sunt considerate puternice, neînfricate, ambițioase și care luptă până la capăt pentru lucrurile în care cred.

Cea mai puternică rugăciune către Sfântul Alexandru

“Suflete, suflete al meu, pentru ce te plângi la Domnul? Căci lenea ta pentru chinurile veșnice mijlocitoare îți este. Dacă darul lui Dumnezeu l-ai cunoaște, cu lacrimi fierbinți ai plânge, suspinând și întristându-te pentru orice păcat, pentru cel mic și pentru cel mare.

Strigă către Stăpâna ta să nu te lovească mânia Celui ce ține toate cu dreapta Sa atotputernică, însă eu, păcătosul și leneșul, cel ce am limba vicleană, cum mă voi ruga Stăpânei mele ca să mă izbăvească Domnul de înfricoșata Judecată? Căci tot timpul mă cutremur în inima mea cugetând la înfricoșata Judecată ca să fiu izbăvit de chinurile cele veșnice și de viermele cel neadormit și de întunericul cel mai din afară și de flăcările cele nestinse.

Miluiește-mă pe mine, păcătosul robul Tău (numele), ca pe Pavel Apostolul, pe care mai mult decât pe toți l-ai iubit, și nu întoarce fața Ta de la mine, cel sărman, în acea Zi înfricoșată de care se cutremură sufletul meu și se îngrozesc mădularele trupului meu. Doamne, izbăvește-mă pe mine de înfricoșatul ceas, ca să nu mă departez de mila Ta.

Îi rog pe Sfinții îngeri și Arhangheli, pe prooroci și mucenici și pe toți sfinții să se roage lui Dumnezeu pentru sufletul meu. Pentru rugăciunile voastre să întoarcă Stăpânul mânia Lui de la mine, păcătosul. Iar tu, Preacurată Doamnă Fecioară, care ai îndrăzneală la Fiul tău pentru robii Tăi, nu uita ostenelile robului tau (numele). Stăpâne Mântuitorule, din săracul meu suflet, Ție mă rog, izbăvește-mă de durerea păcatelor mele și primește-mă întru bucuria vieții celei nesfârșite, în care se preamărește Preasfânt Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”