Simona Ionescu, redactorul șef al cotidianului Evenimentul Zilei a publicat un editorial emoționant despre lupta sa cu o boală cu care mulți oameni sunt zilnic diagnosticați.
”Nu îmi este prea ușor să scriu despre o boală cu care conviețuiesc de doi ani și jumătate din simplului motiv că aproape o ignor. Nu o las să-mi acapareze mintea și îmi văd de viața mea ca un om obișnuit, cu serviciu și grijile familiei.
Am învățat de la medicii mei că acum cancerul nu mai este o boală incurabilă și că, dacă știm ce să facem, cei mai mulți dintre bolnavi se vindecă sau își prelungesc cu mulți ani viața. M-am hotărât să scriu totuși despre lucrurile pe care le-am trăit, le trăiesc și le cunosc bine din interiorul sistemului deoarece vreau să-mi ajut semenii să găsească mai ușor calea spre bine.
Eu, jurnalist, nu am avut în primăvara anului 2017 informații despre cine ar putea să mă slaveze, după ce primii medici au dat verdictul implacabil: doar două luni și jumătate, maximum trei de viață! Iar de atunci au trecut doi ani și jumătate!
Dumnezeu a avut grijă să-mi scoată în cale oameni care mi-au arătat încotro să o apuc, la ușile căror medici să bat. Pe scurt: operație grea, tumoră care prinsese ficatul și căile biliare. Cinci ședințe de citostatice. Degeaba. Au apărut alte câteva formațiuni tumorale. Din nou mi s-a spus că e capătul liniei, că nu se poate face mare lucru. Și totuși, aici, în România, niște medici încercau și de multe ori reușeau să schimbe destine dintr-acestea urâte.
Nu am aflat despre ei din presă, nici de la ONG-uri sau de la alți medici, ci de la un bolnav de cancer la plămâni, apoi de la o pacientă. Unul se trata de doi ani (din 2015!!!) la clinica Sfântul Nectarie din Craiova a medicului Michael Schenker, celălalt, la clinica din Cluj a doctorului Achimaș.
Un tratament novator, adus din America în cadrul unor studii clinice: Imunoterapia. Eu am ales Craiova, unde puteam ajunge cu mașina în circa trei ore. Citostaticele (clasicul tratament!) nu-și făcuseră efectul la mine, ba din contră. De ce să nu încerc medicamentele cele noi, chiar dacă oncologi din București îmi spuseseră că ”sunt apă de ploaie”? Exista altă cale? Apoi, empatia doctorului Michael Schenker și a celor din echipa sa mi-au dat optimism de la prima întâlnire.
Nu m-am simțit niciun pic ”un cobai” într-un studiu medical extrem de costisitor, dar pe care, de data aceasta, statul a avut grijă să ni-l aducă în țară prin producătorii de medicamente care suportă toate cheltuielile. Așadar, din septembrie 2017 fac ședințe de imunoterapie la clinica oncologică din Craiova și îmi văd de viața de zi cu zi. Am analizele foarte bune, inclusiv markerii tumorali, iar RMN-ul arată cum s-au spulberat metastazele. Sunt, de asemenea, un caz, unul dintre pacienții necunoscuți prezentați ca ”învingători” la congresele medicale din țară și din lume.”
Citiți integral emoționantul editorial pe evz.ro in acest LINK.
