Smirna este rasina unui arbore mic, cu ramuri ceruite si spini mari, care creste pe taramurile desertice ale Marii Rosii si despre care cei mai multi oameni stiu ca se foloseste in ritualurile religioase.
Smirna, care se prezinta in bobite de culoare galben inchis, ca si tamaia, inzestrata cu o mireasma deosebita si puteri vindecatoare de exceptie, a fost unul dintre darurile aduse Pruncului Iisus la nastere de catre cei Trei Magi de la Rasarit, alaturi de aur si tamaie.
Chiar Evanghelistul Matei spune acest lucru in Noul Testament: „Si, intrand in casa, L-au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Sa; si cazand la pamant, I s-au inchinat; si deschizandu-si visteriile, I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna”. (Matei 2, 11)
Cuvantul „smirna” isi are originea intr-un cuvant ebraic vechi, care inseamna „a fi amar”, smirna fiind intr-adevar o substanta amara cum sunt, de altfel, mai toate rasinoasele.
Ca tratament naturist, smirna se foloseste sub forma de infuzie, tinctura ori fumigatii. Dar, atentie foarte mare. Daca va decideti sa folositi smirna intern, cumparati-o de la farmacie sau de la magazinele de produse naturiste si urmariti ca pe ambalaj sa scrie ca poate fi administrata si pe cale orala.
Tinctura de smirna se face punand la dizolvat zece grame de smirna intr-o suta de grame alcool de 90 de grade. Inchideti vasul (sticla sau borcan) ermetic si, dupa sapte zile, filtrati lichidul daca este necesar si pastrati-l la rece, in sticlute de culoare inchisa.
In stari de oboseala intelectuala si astenie, se iau cate 20-30 de picaturi de tinctura, diluate in putina apa, de patru-sase ori pe zi. Smirna are puternice efecte invioratoare, stimileaza circulatia cerebrala si ajuta in activitatea intelectuala.
Infuzia de smirna se obtine punand una sau doua bobite de smirna intr-un pahar de apa clocotita. Se tine paharul acoperit o jumatate de ora. Smirna nu se topeste in apa, dar va lasa in apa aroma sa si o parte din proprietatile sale terapeutice. Din aceasta infuzie se iau cate doua-trei lingurite, in caz de indigestie si balonare, cu un sfert de ora inainte de a manca si la cateva minute dupa mese. Smirna are marea calitate de a normaliza digestia.
Cu infuzie mai concentrata, de trei-patru bobite la un pahar de apa, se pot face frectii energice, la maini si la picioare, in caz de circulatie periferica deficitara.
Fumigatiile se fac in caz de agitatie psihica, dureri puternice de cap, nas infundat, sinuzita, in pragul unui atac de panica sau crize de nervi, imposibilitate de concentrare.
Pe o tava incinsa, pe soba sau la aragaz, se pune o bobita de smirna sa arda mocnit, fara flacara, si se inhaleaza fumul care se raspandeste in incapere.
Despre smirna se spune ca este simbolul infranarii, cuminteniei si intelepciunii. Expresiile neaos romanesti „Sa stai cuminte smirna” sau „A tacut smirna” nu fac decat sa ilustreze calitatile psiho-spirituale cu care este inzestrata aceasta rasina.
