Din cuprinsul articolului
Ștevia este unul dintre cei mai folosiți îndulcitori naturali fără calorii, preferat de persoanele care caută o alternativă mai sănătoasă la zahăr. Popularitatea ei a crescut rapid în ultimele decenii, însă, în același timp, au persistat întrebări și temeri legate de siguranță, unele dintre ele alimentate de studii vechi care au sugerat, la un moment dat, că ștevia ar putea fi asociată cu dezvoltarea cancerului. Astăzi, prin comparație, știința modernă prezintă o imagine clară: extractele purificate de ștevie sunt recunoscute drept sigure atunci când sunt consumate în cantități normale.
Pentru a înțelege de ce subiectul rămâne controversat, este important să privim istoria acestui îndulcitor. Ștevia provine din planta Stevia rebaudiana, folosită de populațiile din America de Sud încă din secolul al XVI-lea pentru a îndulci ceaiul și pentru a trata diverse afecțiuni. Frunzele uscate ale plantei sunt de până la câteva sute de ori mai dulci decât zahărul, însă au un gust ușor amar, ceea ce a determinat industria alimentară să dezvolte extracte purificate cu un gust mai plăcut. Aceste extracte, în special cele bazate pe Rebaudiosid A (reb-A), sunt astăzi utilizate în băuturi, produse de patiserie, deserturi, gumă de mestecat sau înlocuitori de zahăr precum Truvia sau Stevia in the Raw.
De ce a fost interzisă ștevia în trecut?
Controversele au apărut în 1991, când FDA a interzis ștevia pe baza unor studii timpurii care sugerau potențialul de a produce mutații genetice. Ulterior, cercetări mai riguroase au infirmat acele rezultate, iar în 1995 FDA a permis folosirea frunzelor de ștevie în suplimente alimentare. Momentul decisiv a venit în 2008, când extractele purificate de înaltă calitate au fost desemnate oficial ca fiind „general recunoscute ca sigure” (GRAS). Totuși, frunzele crude și extractele brute rămân neaprobate ca îndulcitori alimentari, deoarece lipsesc suficiente date privind siguranța lor.
În privința temerilor legate de cancer, literatura științifică actuală este cât se poate de explicită. Unele teste de laborator, realizate pe culturi celulare la doze extrem de mari, au sugerat efecte mutagene pentru anumite glicozide steviolice. Este important de precizat că aceste rezultate au fost inconsistente, iar cantitățile necesare pentru producerea acestor efecte depășesc cu mult posibilul consum uman – echivalentul a mii de băuturi îndulcite zilnic. Studii ulterioare, inclusiv analize ample care au revizuit sute de cercetări, nu au găsit nicio asociere între consumul normal de ștevie și riscul de cancer. Societatea Americană de Cancer și agențiile alimentare internaționale consideră ștevia sigură, atât timp cât este vorba despre extracte purificate de înaltă calitate.
Interesant este că unele cercetări recente explorează chiar potențialul anti-cancerigen al șteviei. Există date preliminare care sugerează că ar putea contribui la reglarea glicemiei, la reducerea inflamației și a stresului oxidativ – mecanisme relevante în apariția și evoluția unor tipuri de cancer. Alte studii au observat că anumite compuși din ștevie pot încetini proliferarea celulelor tumorale sau pot induce moartea acestora. Totuși, aceste rezultate provin în mare parte din experimente de laborator, nu din studii clinice, astfel încât nu se poate afirma că ștevia are un rol terapeutic.
Este ștevia potrivită pentru toată lumea?
Ca orice produs, și șteviei i se aplică reguli de utilizare. Deși extractele purificate sunt considerate sigure, specialiștii recomandă prudență în timpul sarcinii sau alăptării, deoarece lipsesc studii concludente asupra efectelor pe termen lung. Unele persoane pot resimți reacții precum greață, senzație de plenitudine abdominală sau slăbiciune, dar acestea sunt rare și trec odată cu întreruperea consumului.
Doza zilnică acceptabilă stabilită de organismele internaționale este de 4 mg steviol/kg corp/zi, echivalentul unei cantități de extract purificat mult peste ceea ce consumă în mod obișnuit majoritatea oamenilor.
Privind ansamblul dovezilor științifice, concluzia este clară: ștevia nu provoacă cancer atunci când este utilizată în dozele obișnuite din alimentație. Este, în prezent, una dintre cele mai investigate și mai bine reglementate alternative naturale la zahăr. Poate contribui la reducerea consumului de zahăr adăugat, un factor real de risc pentru boli metabolice, cardiovasculare și obezitate, fără să aducă riscuri documentate pentru sănătate.
