Din cuprinsul articolului
Descoperă viața Ștefaniei Mărăcineanu, românca ce a anticipat radioactivitatea artificială, i-a fost „furat” Nobelul și a creat prima ploaie artificială.
În istoria științei, există personalități care, deși au făcut descoperiri revoluționare, au rămas adesea în umbra altora. Ștefania Mărăcineanu este una dintre aceste figuri remarcabile.
Fiziciană și cercetătoare de origine română, ea a fost pioniera studiului radioactivității artificiale și a realizat în premieră mondială un experiment ce a provocat prima ploaie artificială.
Cu toate acestea, contribuțiile ei au fost prea puțin recunoscute în timpul vieții, iar premiul Nobel, pentru care ar fi meritat cu prisosință, i-a fost „furat”.
Acest articol îți propune să descoperi viața fascinantă, epoca în care a trăit, și realizările excepționale ale Ștefaniei Mărăcineanu – o savantă a cărei poveste merită să fie cunoscută de toată lumea.
Ștefania Mărăcineanu, românca care a furat „culmea cerului”: de la radioactivitate artificială la prima ploaie generată de om
Ștefania Mărăcineanu s-a născut pe 18 iunie 1882, în București. A absolvit Liceul „Școala Centrală” și apoi Facultatea de Științe Fizico-Chimice a Universității din București în 1910.
A predat fizica în mai multe orașe (București, Ploiești, Iași, Câmpulung), apoi a obținut o bursă pentru a studia la Sorbona, unde a fost elevă a lui Marie Curie și și-a susținut teza de doctorat la Institutul Radium în 1924, sub îndrumarea acesteia.
Teza sa, intitulată „Cercetări asupra constantei poloniului și asupra penetrării substanțelor radioactive în metale”, a fost prezentată la Academia Franceză.
Contextul epocii
Interbelicul era o perioadă marcată de eforturi majore în fizica nucleară: Marie Curie încă activa, iar descoperirile despre radioactivitate erau în plină expansiune.
Ca femeie-savanta la început de secol XX, Mărăcineanu a reprezentat o prezență rară în comunitățile academice dominate de bărbați și foarte apropiate de cercurile lui Curie, dar a întâmpinat rezistență și izolare când a propus idei contrar curentului oficial, potrivit culturaromana.ro.
Pentru ce este cunoscută la nivel mondial
- A fost prima care a identificat fenomenul radioactivității artificiale: a observat că particulele alfa emise de poloniu puteau transforma materiale substrat în elemente radioactive, lucru remarcat anterior dar formalizat ulterior de Joliot-Curie.
- În 1931, în Bărăgan, cu sprijinul profesorilor Bungențianu, Vasilescu-Karpen și al aviatorului Bâzu Cantacuzino, a realizat primul experiment de ploaie artificială din lume, dispersând săruri radioactive în nori.
- A sugerat și legătura între radioactivitate și cutremure, observând creșteri ale radiației înaintea unor seisme.
Cum i-a fost „furat” Premiul Nobel
În 1935, Frederic și Irène Joliot-Curie au primit Premiul Nobel pentru chimie, „descoperirea radioactivității artificiale”. Mărăcineanu a fost profund întristată întrucât observațiile sale fusese folosite fără atribuție, iar cercetările sale publicate în teza din 1924 au fost fundamentale în acest domeniu.
Românca a susținut public că a descoperit radioactivitatea artificială în timpul anilor ei de cercetare din Paris, iar dovadă stă chiar lucrarea ei de doctorat, prezentată cu mai bine de 10 ani înainte.
„Întâmpin astăzi aceeași neîncredere cu producerea ploii artificiale cum am întâmpinat acum zece ani cu descoperirea radioactivității artificiale a plumbului. Irene Joliot vine după zece ani și anunță descoperirea radioactivității aluminiului, urmând comod o cale anevoioasă, pe care i-am deschis-o eu.
După zece ani, o variantă, o deducție firească a primei mele descoperiri, este primită cu cel mai mare entuziasm. Din fericire pentru mine, nu toți oamenii au fost pedepsiți cu pierderea memoriei”, a declarat Ştefania Mărăcineanu într-un interviu din anul 1935, acordat revistei „Ilustrațiunea Română”.
A cerut recunoaștere oficială, dar doar Academia Română i-a onorat contribuția, alegând-o membră corespondență în 1937 și oferindu-i poziții de cercetare și docență.
Prima ploaie artificială din lume, la Bărăgan
În vara anului 1931, într-o perioadă de secetă extremă, Mărăcineanu a orchestrat un experiment revoluționar: norii joși au fost injectați cu săruri radioactive de către Bâzu Cantacuzino, provocând precipitații în Bărăgan.
Cu ajutorul unor săruri radioactive, a descoperit procedeul de declanşare artificială a ploii. Astfel, savanta a provocat prima ploaie artificială din lume, chiar în Bărăgan, una dintre cele mai secetoase regiuni ale României.
Succesul a fost atât de notabil încât Franța a dorit aplicarea metodei în Algeria, însă complexitatea condițiilor atmosferice a limitat replicabilitatea consistentă ulterioară.
De asemenea, Mărăcineanu a reușit să stabilească legătura între cutremure şi precipitaţii.
Ștefania Mărăcineanu a murit în 1944, la doar 62 de ani, probabil ca urmare a expunerii îndelungate la radiații. Moartea ei a lăsat în urmă o moștenire importantă, deși adesea nerecunoscută, în domeniul radioactivității și al cercetărilor legate de ploi artificiale.
Deși nedreptățile au redus vizibilitatea muncii sale în timpul vieții, astăzi contribuțiile sale sunt redescoperite și recunoscute în România și în lume.
