Din cuprinsul articolului
Interviu exclusiv cu Anika Costa la Conferința ABA 2025: cum poate știința comportamentală să transforme școlile și colaborarea profesorilor.
În perioada 26-27 septembrie, Help Autism și Autism Voice organizează ediția a 14-a a Conferinței Internaționale ABA, cel mai important eveniment din România dedicat analizei comportamentale aplicate (ABA), cu peste 40 de lectori internaționali și naționali.
Cu această ocazie, am stat de vorbă cu Anika Costa, analist comportamental, designer de formare și educator, fondatoarea The Operant Teacher, LLC, despre modul în care știința comportamentală poate accelera și susține îmbunătățirea școlilor.
Utilizarea științei comportamentale pentru a accelera și susține îmbunătățirea școlii
Exemple concrete de aplicare a științei comportamentale în școli
Doctorul Zilei: Ce exemple concrete există despre modul în care știința comportamentală a îmbunătățit experiența elevilor?
Anika Costa: Când ne gândim la îmbunătățirea școlilor, e firesc să ne concentrăm pe comportamentul elevilor – fie că vorbim despre atenție, implicare sau reducerea comportamentelor problematice. Dar, în realitate, succesul elevilor este modelat de sistemele și rutinele create și menținute de adulți. În întreaga lume, școlile se confruntă cu provocări similare: resurse limitate, priorități concurente și nevoia de consecvență și colaborare între profesori, personal de sprijin și specialiști.
Știința comportamentală, în special Organizational Behavior Management (OBM), oferă un cadru pentru îmbunătățirea acestor sisteme, concentrându-se pe ceea ce fac adulții, pe modul în care echipele colaborează și pe felul în care acțiunile lor influențează mediul elevilor.
Iată două scenarii comune care arată de ce acest lucru este atât de important.
- Într-o clasă obișnuită, programul spune că ziua începe la ora 9:00. Elevii intră, discutând între ei. Profesorul este la birou, face prezența, sortează bilețele de învoire și termină programul zilei pe tablă. Nu există o rutină clară de sosire. Unii elevi se plimbă prin clasă, alții devin gălăgioși. Un elev petrece trei minute ascuțindu-și creionul, altul intră târziu și se deschide lent ghiozdanul, în timp ce ceilalți așteaptă. Până când profesorul reușește să aducă toată clasa în liniște, e 9:10 – iar primele zece minute de instruire s-au pierdut. În 180 de zile de școală, asta înseamnă 30 de ore pierdute, aproape o săptămână întreagă de predare.
- Acum să privim o clasă pentru elevii cu autism. Structura și predictibilitatea sunt esențiale aici. Programul spune că lecțiile încep la 9:00, dar din nou, nu există un proces clar de sosire. Un elev își lasă ghiozdanul și fuge direct spre zona senzorială fără să verifice programul. Altul se plimbă neliniștit, nesigur ce să facă. O elevă începe să vocalizeze puternic pentru că materialele ei nu sunt pregătite. Între timp, profesorul și asistenții sunt copleșiți: fac prezența, discută cu un părinte și încearcă să adune materialele necesare. Fără un plan comun și fără roluri clare, reacționează de la o situație la alta, stingând „incendii” în loc să ghideze elevii. Până când toți sunt liniștiți și așezați, e 9:15. Asta înseamnă 15 minute pierdute zilnic – adică 45 de ore pe an, mai mult decât o săptămână de învățare.
În ambele cazuri, ceea ce par a fi doar momente de dezorganizare sunt de fapt probleme sistemice. Când rutinele nu sunt clare și reacțiile adulților sunt inconsistente, elevii sunt lăsați să facă față singuri incertitudinii. În clasele generale, asta duce la pierderea timpului și la lipsă de implicare. În clasele pentru autism, incertitudinea poate provoca anxietate, crize și comportamente escaladate.
Știința comportamentală ne ajută să identificăm aceste tipare și să le rezolvăm la sursă
Prin OBM, ne concentrăm pe comportamentul adulților: atunci când aceștia au așteptări clare, rutine consecvente și sprijin adecvat, elevii prosperă. De exemplu, putem antrena echipa unei clase de ASD să creeze o rutină structurată de 5 minute la sosire. Elevii știu exact ce să facă: își agață ghiozdanul, verifică programul vizual și încep o activitate independentă scurtă. Fiecare adult are un rol clar și oferă feedback imediat și încurajări pentru respectarea procesului.
Astfel, minutele pierdute se recuperează în fiecare zi. Mediul devine calm și previzibil, elevii se simt în siguranță și pregătiți pentru învățare, iar profesorii au încredere în loc să reacționeze haotic. La nivel de școală, rezultatele se multiplică: profesorii recâștigă ore de predare pe săptămână, elevii se implică mai mult, iar părinții observă schimbări pozitive în experiența copilului lor.
Indiferent dacă vorbim de o clasă generală sau de un program pentru autism, principiul este același: îmbunătățirea sustenabilă vine din modelarea sistemelor care sprijină atât adulții, cât și elevii. Aceasta este puterea științei comportamentale: ne ajută să trecem de la gestionarea crizelor la crearea unor medii de învățare eficiente și pozitive.
Colaborarea dintre specialiști și profesori
Doctorul Zilei: Cum poate fi susținută colaborarea dintre specialiști și profesori pentru rezultate mai bune în clasă?
Anika Costa: În multe școli găsim profesioniști dedicați – profesori, logopezi, terapeuți ocupaționali, kinetoterapeuți, analiști comportamentali și directori – care muncesc mult pentru succesul elevilor. Însă adesea, acești specialiști lucrează în „silozuri” separate. Fiecare își aplică expertiza, dar lipsa coordonării poate crea confuzie pentru elevi și suprasolicitare pentru profesori.
De exemplu, un profesor primește recomandări diferite: OT sugerează o pernă senzorială, logopedul un plan de comunicare, iar analistul comportamental un sistem de jetoane pentru comportament. Fără un sistem comun de colaborare, aceste recomandări ajung să se contrazică, iar profesorul trebuie să le integreze singur. Rezultatul? Intervenții fragmentate, inconsistență pentru elevi și frustrare pentru personal.
Problema nu e lipsa de colaborare, ci o deficiență de sistem. Prin Behavior Systems Analysis (BSA), privim școala ca un sistem interconectat. Fiecare rol – profesor, logoped, director – are comportamente și procese care sprijină sau blochează succesul elevilor. Dacă aceste roluri nu interacționează corect, chiar și cele mai bune intervenții individuale eșuează. Este ca și cum muzicienii ar cânta melodii diferite, fără dirijor – mult efort, dar fără armonie.
Cum funcționează colaborarea reală:
1. Stabilirea de obiective comune – Echipa se întâlnește pentru a stabili un set mic de obiective observabile și măsurabile, de exemplu creșterea participării independente la activitățile de grup.
2. Definirea clară a rolurilor – Fiecare specialist are atribuții precise, dar toate converg spre același scop.
3. Comunicare eficientă – Întâlniri scurte și concentrate, cu partajare de date și pași concreți.
4. Modelare și coaching – Specialiștii nu doar oferă recomandări, ci arată strategiile în clasă și antrenează profesorii în timp real.
5. Implicarea conducerii – Directorii stabilesc așteptări clare, elimină bariere și recompensează colaborarea.
BSA este esențială: analizează unde se blochează sistemul – la nivel individual, de echipă sau organizațional. Astfel, rezolvăm cauza reală, nu doar simptomul vizibil.
Impactul? Elevii primesc consecvență, profesorii se simt sprijiniți, specialiștii văd cum expertiza lor se aplică eficient. Pe termen lung, colaborarea bine organizată reduce stresul, crește implicarea și creează o cultură în care toată lumea se simte responsabilă pentru succesul elevilor.
Beneficiile pe termen lung ale intervențiilor bazate pe ABA
Doctorul Zilei: Care sunt beneficiile pe termen lung când o școală integrează intervenții bazate pe ABA?
Anika Costa: Când oamenii se gândesc la ABA, de obicei se raportează la intervențiile individualizate pentru elevii cu autism sau alte nevoi speciale. Deși acestea sunt importante, adevărata putere a ABA pe termen lung vine din aplicarea științei comportamentale la nivel de sistem școlar. Aici devine esențial Organizational Behavior Management (OBM).
Schimbarea: de la cazuri individuale la sisteme școlare
În multe școli, soluțiile sunt reactive. Un elev are dificultăți, se cheamă un specialist, se face un plan. Acesta funcționează pentru acel copil, dar dacă sistemul nu se schimbă, dacă profesorii nu sunt sprijiniți, dacă directorii nu susțin practicile bune, progresul nu se menține. Așa apare frustrarea, epuizarea cadrelor, inconsistență și pierderea încrederii familiilor.
Impactul la nivel de școală
Imaginați-vă o școală unde fiecare clasă are reguli și rutine diferite. Elevii trec de la o sală la alta și găsesc mereu alt set de așteptări. Profesorii se simt izolați, iar conducerea stinge incendii în loc să planifice strategic.
Acum imaginați aceeași școală după aplicarea principiilor OBM:
- Așteptări și rutine comune pentru toată școala,
- Decizii ghidate de date,
- Practici pozitive întărite în timp real,
- Coaching continuu pentru menținerea schimbării.
Elevii trăiesc într-un mediu sigur și previzibil, profesorii se simt competenți și sprijiniți, iar directorii pot planifica proactiv.
Beneficiile pe termen lung:
1. Consecvență și predictibilitate – reduc anxietatea și comportamentele problematice, cresc timpul de învățare.
2. Decizii bazate pe date – resursele sunt direcționate eficient, problemele se rezolvă la cauză.
3. Păstrarea personalului – sprijinul constant și coachingul cresc satisfacția și reduc burnout-ul.
4. Încrederea familiilor – părinții văd progres real și devin parteneri activi.
Un exemplu: am lucrat cu o școală chemată inițial pentru câțiva elevi cu comportamente dificile. Analiza a arătat că problema era sistemică: lipsă de rutine clare, așteptări inconsistente și comunicare deficitară. Prin OBM, am instruit directorii să ofere feedback specific, am antrenat profesorii în managementul clasei și am implementat sisteme simple de colectare a datelor. Într-un an:
- Intervențiile coercitive au scăzut cu peste 50%,
- Rata de rotație a profesorilor a scăzut semnificativ,
- Implicarea academică a crescut în toată școala.
Cel mai important? Rezultatele s-au menținut și după plecarea consultanților, pentru că școala dezvoltase capacitatea internă de a continua progresul.
Integrarea ABA la nivel de sistem nu înseamnă doar rezolvarea problemelor de azi, ci crearea unui mecanism autosustenabil care oferă adulților competențele, resursele și întăririle necesare pentru ca fiecare elev să reușească.
Cine este Anika Costa
Anika Costa, M.S.Ed., BCBA, este fondatoarea și directorul de performanță al The Operant Teacher, LLC, o firmă de consultanță dedicată ajutării profesioniștilor, organizațiilor și educatorilor în optimizarea performanței, prin strategii bazate pe știință. Cu peste 25 de ani de experiență ca analist comportamental, designer de formare și educator, Anika este un expert de top în aplicarea cercetării în lumea reală, în forme care îmbunătățesc învățarea, leadership-ul și eficiența organizațională.
Analist comportamental certificat de consiliu și specialist în design de formare, Anika lucrează cu organizații comportamentale, centre de terapie, școli și echipe corporative pentru a implementa strategii de formare, instruire și leadership bazate pe date.
Munca ei integrează principiile managementului comportamentului organizațional (OBM), designul de formare și analiza performanței pentru a crea o schimbare semnificativă a comportamentului și un impact durabil.
Anika Costa este, de asemenea, o autoare desăvârșită, un vorbitor excelent și un membru al facultății, dedicată dotării profesioniștilor cu abilitățile de care au nevoie pentru a avea succes. În consultanță, formare sau predare, este pasionată de ajutarea indivizilor, sistemelor și organizațiilor în atingerea întregului potențial.
La Conferința ABA 2025, Anika va susține prezentarea „Using Behavior Science to Accelerate and Sustain School Improvement”.
Mesajul transmis de Anika Costa este clar: îmbunătățirea sustenabilă a școlilor nu vine din gestionarea crizelor, ci din modelarea sistemelor. Atunci când profesorii, specialiștii și directorii colaborează pe baza principiilor științei comportamentale, rezultatele nu doar că se văd imediat, ci se și mențin pe termen lung.
