Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Un studiu arată că Ivermectina ar putea încetini răspândirea cancerului de sân rezistent la tratamente hormonale. Află cum acționează și ce rezultate au fost obținute în laborator.
Ivermectina, analizată în cancerul de sân rezistent la tratament
Un studiu publicat pe iunie 2025, în revista științifică PLoS One, aduce în discuție un posibil rol neașteptat al ivermectinei în oncologie. Cercetarea s-a concentrat pe forme agresive de cancer de sân care nu mai răspund la terapiile hormonale obișnuite, cum ar fi tamoxifenul sau fulvestrantul.
Aceste tipuri de cancer, cunoscute ca „endocrine-resistant”, sunt deosebit de dificil de tratat. Celulele analizate în studiu – MCF-7/LCC2 (rezistente la tamoxifen) și MCF-7/LCC9 (rezistente la fulvestrant) – reprezintă modele de laborator pentru astfel de tumori.
Rezultate rapide și efecte vizibile în 24 de ore
În testele de laborator, Ivermectina a demonstrat efecte semnificative într-un timp relativ scurt.
În doar 24 de ore, cercetătorii au observat o reducere clară a viabilității celulare, cu valori IC50 de 9.35 µM și 9.06 µM pentru cele două tipuri de celule studiate.
Mai simplu spus, aceste valori arată concentrația la care substanța reduce la jumătate activitatea celulelor canceroase. Este un indicator important în evaluarea eficienței unui compus.
Pe lângă acest efect, Ivermectina a redus:
- mișcarea celulelor canceroase cu peste 50%
- capacitatea de invazie cu 62% în cazul celulelor rezistente la tamoxifen
- și cu 35% pentru cele rezistente la fulvestrant
Aceste două procese, migrarea și invazia, sunt esențiale pentru răspândirea cancerului în organism.
Cum acționează Ivermectina asupra celulelor canceroase
Un aspect important al studiului este mecanismul prin care Ivermectina produce aceste efecte. Cercetătorii au descoperit că substanța interferează cu procesul numit tranziție epitelial-mezenchimală (EMT).
EMT este un fenomen prin care celulele canceroase devin mai mobile și mai invazive, facilitând metastazarea. Practic, este unul dintre „motoarele” răspândirii cancerului.
Ivermectina a reușit să blocheze acest proces prin:
- reducerea unor markeri cheie, precum vimentina și proteina snail
- inhibarea căii de semnalizare Wnt, prin scăderea proteinelor Wnt5a/b și LRP6
Această cale Wnt este cunoscută pentru rolul său în dezvoltarea și progresia cancerului, inclusiv în menținerea agresivității tumorilor.
Ce înseamnă aceste descoperiri
Rezultatele sugerează că Ivermectina ar putea avea un rol în încetinirea răspândirii cancerului de sân rezistent la tratamente hormonale. Este important însă de subliniat că studiul a fost realizat în laborator, pe linii celulare, nu pe pacienți.
Asta înseamnă că, deși datele sunt promițătoare, ele reprezintă doar un prim pas. Sunt necesare studii suplimentare, inclusiv pe animale și ulterior pe oameni, pentru a confirma siguranța și eficiența în context clinic.
Studiul adaugă o piesă interesantă în puzzle-ul tratamentelor oncologice. Ivermectina, cunoscută în principal ca medicament antiparazitar, ar putea avea efecte biologice relevante și în cancer, cel puțin la nivel experimental.
Totuși, interpretarea acestor rezultate trebuie făcută cu prudență. Pentru că de la rezultate promițătoare în laborator până la un tratament aprobat este un drum lung, care implică validare riguroasă și testare clinică.
