Suntem înconjurați de tot felul de terapii „ultimul răcnet”, rețete „minune”, pastile „magice”, tratamente în care apeși un „buton” și gata, totul se rezolve de la sine.
În realitate, echilibrul fin dintre competențele profesionale ale terapeuților și componenta de marketing a cabinetelor s-a rupt de ceva vreme, iar tendința este ca imaginea (superficială, fără a fi susținută de expertiză) să învingă întotdeauna, iar adevărații profesioniști să rămână în umbră.
Potrivit psihologului Laura Maria Cojocaru, acest comportament superficial a fost cultivat în epoca în care suntem bombardați din toate direcțiile cu informații din varii domenii, iar oamenii nu mai știu să distingă informații pur de marketing și informațiile veridice, validate științifice.
“Trăim timpuri în care „a vindeca” devine „a vinde ca …”, „terapeutul bun” este împins să se transforme într-un specialist în vânzări, nicidecum în vindecări. Un terapeut bun își petrece cel mai mult timp lângă oameni, nu are timp de „show-uri” online, un terapeut bun îți atinge sufletul atunci când este în contact direct cu tine și se dăruiește pe sine, iar acest lucru nu are nicio legătură cu marketing-ul.
Este important ca un client să învețe să facă diferența între terapeutul care se face cunoscut și își anunță cumva activitatea (pentru că da, e important să se știe că există!) și cei care sunt “găsibili” peste tot pe unde cauți orice altceva, deoarece o reclamă agresivă, de cele mai multe ori, ascunde o calitate mică. Cei care sunt atrași ca fluturii de bec, e bine să-și asume că uneori pot primi căldură și lumină, alteori se pot arde serios (cel puțin la buzunar, dacă nu și la suflet)”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).
În acest context, primele credințe de schimbat sunt:
1.”vindecarea mea depinde 100% de o pastilă, un terapeut, o tehnică minune sau orice altceva decât propria persoană!”
2.”mă duc la specialistul X pentru că este cel mai cunoscut și, din acest motiv, mă aștept să facă toată treaba în locul meu (că doar de-aia e așa de cunoscut!)”
3.”caut specialiști care-mi promit că mă vindecă repede, pentru că nu am răbdare și nici nu vreau să mă coste prea mult!”
4.”dacă X a făcut asta, trebuie s-o fac și eu, dacă X se duce într-o direcție, acolo înseamnă că trebuie să merg și eu, fără să verific dacă e bun sau potrivit pentru mine!”
5.Ce ne vindecă de fapt?
“O pastilă, un tratament, un terapeut, expertiza acestuia, lucrurile care promit să funcționeze că „butoane” de resetare fără că noi să ne mișcăm real către schimbare? Răspunsul este evident NU! Toate cele de mai sunt sunt cai de ghidaj și de ajutor pentru a merge țintit către obiectiv, dar nu poate face nimeni și nimic treaba în locul nostru! Avem la îndemână în timpurile noastre multe metode, de la produse farmaceutice, terapii alternative, dezvoltări personale, practici diverse, până la psihoterapie, coaching, NLP, consiliere, terapii alternative s.a. Ne vindecă toate acestea? Nu! Ele ne arată cum să ne vindecăm singuri și să ne asumăm responsabilitatea pentru gândurile și acțiunile noastre!”, este de părere psihologul Laura Maria Cojocaru.
Specialistul sugeareză atenție sporită la:
1.reclamele (vizibile, citibile) de genul: „cel mai cunoscut, cel mai experimentat, care aplică cea mai tare metodă, cel mai plimbat pe la cursuri în străinătate (noi românii avem fascinația asta cu ce minuni fac străinii!), cel mai cel om și cea mai cea metodă!”
2.cuvinte și formulări: „rapid, definitiv, garantat, sigur, pentru ultima dată (pentru că întotdeauna există un „va urmă”)”.
3.asociațiile profesionale de orice tip care atestă terapeuții/”vindecatorii” de pe piață, deoarece credință că „ele știu că X e bun” nu este neapărat valabilă! Aceste asociații sunt formate din oameni, oameni care au simpatii și antipatii, oameni care aleg să fie corecți și oameni care aleg se lase corupți, oameni care respectă legislația sau nu, oameni care dau un atestat doar pentru că au primit o suma de bani pe cursul X, deci nu tot ce „apreciază” ei este bun și nu tot ce „depreciază” este rău. Este mult mai important omul pe care-l alegeți și eficiența pe care o simțiți pe propria piele, decât o hârtie, pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât atât. Rămâneți atenți la beneficiul concret obținut!”.
4.cei care au o părere proastă despre alte tipuri de terapie/intervenție decât fac ei și bat tobă în mod public despre asta într-un critic, pentru că un terapeut cu adevărat bun și corect, știe că fiecare om are propriul lui mod de a învață să-i fie bine și are dreptul să aleagă!
5.newslettere trimise unul peste altul, deoarece multă vorbă ascunde uneori în spatele ei, puțină acțiune, puțină informație, puțin ajutor real!
