Senzaţia că doar o ţigară te poate ajuta să depăşeşti momente emoţionale şi că o activitate e mai plăcută dacă o asociezi cu fumatul e semn că se instalează dependenţa.
Dependenţa poate fi biologică sau psihologică, începe când simţi nevoia să fumezi fiind dificil să te abţii şi se dezvoltă în timp. Cu cât vârsta de la care începi să fumezi este mai mică, cu atât dependenţa se va instala mai repede pentru că sistemul nervos nu este maturizat complet.
Nevoia biologică de a fuma este declanşată de scăderea nivelului de nicotină în sânge şi este resimţită ca sevraj. Cele mai tipice senzaţii de sevraj sunt: iritabilitatea, nervozitatea, nerăbdarea, acestea dispărând imediat ce aprinzi ţigara.
Metode pentru renunțarea la fumat
Drumul spre renunțarea la tutun nu este deloc ușor, dar specialiștii spun că succesul este garantat dacă țineți cont de trei factori: dorința reală de schimbare, mersul la psiholog și învățarea unor mecanisme noi de a face față stresului. „Dependența de nicotină este o boală, n-ai cum să o iei cu binișorul”, explică dr. Magda Ciobanu, coordonatoarea Programului Național Anti-Fumat. Teoria acesteia este susținută de studii internaționale.
Conform Centrului pentru Controlul Bolilor din SUA, 90% dintre oamenii care s-au lăsat definitiv de fumat au apelat la metoda „totul sau nimic”.
„Reducând numărul zilnic de țigări nu faci decât să trăiești într-o continuă stare de sevraj. Sunt păstrate țigările cele mai «dulci», de la cafea, de după masă etc. și nu va fi decât o chestiune de timp până când se va reveni la consumul inițial”, demontează expertul mitul renunțării la tutun în trepte. Înainte de a exclama triumfător „De mâine mă las!”, asigurați-vă că sunteți pregătit să faceți față unor diverse obstacole pornind de la stări accentuate de greață în primele trei-patru zile și până la creșterea nivelului de stres pe termen lung.
Partea bună este că, din punct de vedere biologic, dependența dispare complet în maximum două săptămâni. „Apogeul simptomelor neplăcute are loc la circa-șase zile de la ultima țigară fumată. După asta, stare ex-fumătorilor începe să se stabilizeze”, arată medicul. De mare ajutor pot fi și medicamentele pe bază de bupropion și vareniclină, menite să țină poftele în frâu, dar fără beneficii în plan mental.
Aliați pentru stoparea viciului
– Substituienții cu nicotină
Scopul folosirii acestor produse este diminuarea simtomelor de sevraj prin furnizarea unor cantități din ce în ce mai mici din acest alcloid toxic. Se comercializează sub formă de plasturi, gumă de mestecat, comprimate, pastile de supt, inhalatoare, etc. În anumite cazuri formele de administrare pot fi asociate. Guma nu se mestecă la fel ca una obișnuită ci există o tehnică de mestecare pe care medicul o explică, iar inhalatoarele se recomandă ex-fumătorilor compulsivi cărora ritualul fumatului le lipsește.
Tratamentul durează în medie 3 luni.
Efecte nedorite: plasturii pot provoca iritațiicutanate, formele orale pot fi responsabile pot fi responsabile de apariția arsurilor faringiene, bucale ori tulburărilor digestive.
– Champix: necesită prescripție, iar principiul activ al acestui produs, vareniclina se fixează ăe receptorii nicotici cerebrali și ușurează starea de sevraj.
Efecte nedorite: greață, vomă, cefalee, creșterea apetitului alimentar, tulburări de somn.
– Zyban sau bupropion este un medicament utilizat de multă vreme în SUA și Canada. Rolul său în sevrajul tabagic este de a preveni depresia post-renunțare. În toate țările, deci și în România se eliberează pe bază de prescripție medicală. În țara noastră, utilizarea produsului este de obicei limitată la 2 luni.
Acupunctura și alte metode alternative
– Acupunctura consta în înţeparea, cu ajutorul unui ac metalic, a anumitor puncte ale corpului. Prin tehnici destul de complicate de manipulare, medicii imprimă stimuli mai mult sau mai puţin puternici. Şedinţele repetate remediează sau tratează numeroase boli.
În cazul fumătorilor care doresc să scape de acest viciu, spre exemplu, s-a constatat că şedinţele regulate de acupunctură cresc nivelul endorfinei din organsim, hormon care ajută la calmarea fumătorilor.
Majoritatea acupuncturiştilor recomandă cel puţin patru şedinţe în prima lună când se renunţă la fumat. În plus, specialiştii au mai făcut o constatare importantă: acupunctura făcută în zona urechii (auriculoterapia) se pare că este cea mai eficientă în tratarea dependenţei de nicotină.
– Sofrologia
Această disciplină își propune o întărire a psihicului, a voinței prin anumite exerciții efectuate într-un cadru care permite intrarea într-o stare totală de relaxare. Sofrologia se adresează mai ales fumătorilor care au un temperament mai nervos, mai impulsiv și care doresc să facă față stresului fără să apelze la tutun. Tratamentul vizează creșterii încrederii în sine a pacientului și pozitivarea situației în care se află.
– Terapiile cognitive și comportamentale
Necesită asistența unui psiholog. Se bazează pe analiza și exprimarea gândurilor, ședințele se pot efectua individual sau în grup. Sunt oportune în oricare dintre etapele procesului de renunțare. Aceste terapii ajută în special persoanele anxioase contribuind la reducerea tensiunilor mentale și a stresului.
– Metoda Allen Carr
Metoda Allen Carr constă în sesiuni de terapie anti-fumat, de grup, la finalul cărora pleci nefumător. Asta pentru că metoda Allen Carr se bazează pe argumente logice și de bun simț prin intermediul cărora se înlătură complet dorința de a mai fuma, lucrul cu care fumătorii se luptă cel mai mult atunci când încearcă să se lase fumat pe cont propriu. Nu se vorbește despre orori sau despre motivele pentru care îți dorești să te lași de fumat, ci atacă acele motive din pricina cărora fumezi (ex. : fumez ca să mă concentrez, ca să mă calmez, ca să mă recompensez etc.).
În plus, metoda Allen Carr funcționează pentru orice fumător, indiferent dacă are la activ 2 ani de fumat sau 30 de ani de fumat, chiar dacă fumează 5 țigări pe zi sau 5 pachete pe zi.
Nu se folosesc: plasturi/gume cu nicotină, pastile, spray-uri nazale, inhalatoare, ace, fotografii șocante sau medicamente. E nevoie doar de ratiune.
