De Ignat, românii au ritualuri pe care le respectă cu sfințenie, din moși strămoși.
Este obiceiul care ne spune că cea mai mare sărbătoare creștină este aproape. În epoca modernă, Ignatul riscă să intre într-un con de umbră, obiceiul rămânând încă proaspăt în zonele rurale.
Multe voci acuză practica, încadrând-o în ceva barbar, mai ales că porcul este un animal care moare greu. Se spune chiar că în noaptea dinaintea Ignatului, aceștia își visează moartea.
Tradițiile însă sunt clare în gospodăriile românilor: Pe data de 20 decembrie, încă se sacrifică porcul, reprezentând astfel Ignatul, data când în calendarul ortodox este prăznuit Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul.
Tăierea porcului pe data de 20 decembrie este o tradiție respectată de mii de ani și are o însemnătate specială. În tradiția populară, porcul este sacrificat ca simbol al întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la Solstiţiul de iarnă.
În tradița vechilor daci, locul ales pentru tăierea porcului de Ignat trebuie supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu apă sfinţită, pentru a îndepărta duhurile necurate.
Din moși strămoși se știe că tăierea porcului trebuie realizată pe lumină, deoarece tradiția spune că numai lumina poate ține la distanță spiritele rele, în timpul procesului de sacrificare.
Gospodina se ocupă de tranşarea cărnii, dar numai după ce bărbatul face semnul crucii cu cuţitul în fruntea porcului sacrificat, zicând: „Tatăl nostru. Să-l mâncaţi sănătoşi”.
În această zi este interzis să faci alte munci cum ar fi: spălatul, cusutul sau măturatul casei. Tăierea porcului este singura activitate permisă în ziua de Ignat. Carnea porcului este destinată preparării produselor ce urmează să fie consumate de la Crăciun și până la Bobotează.
Cei care postesc este bine să nu își întrerupă postul, de regulă bărbații casei încalcă postul asistând și degustând celebra Pomana Porcului, platou rapid cu carne prăjită din animalul tocmai sacrificat și asezonat cu țuică sau palincă.
