Tragedia care i-a grăbit sfârșitul lui George Coșbuc. După moartea fiului său, a refuzat să mai scrie, să mănânce sau să vorbească. Dormea doar pe podea, plângându-și fiul preaiubit

Tragedia care i-a grăbit sfârșitul lui George Coșbuc. După moartea fiului său, a refuzat să mai scrie, să mănânce sau vorbească. Dormea doar pe podea, plângându-și fiul preaiubit.

Pe 20 septembrie, s-au împlinit 158 de ani de la nașterea lui George Coșbuc, unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii române, considerat un adevărat cronicar al sufletului național. Coșbuc este cel care a adus în prim-plan viața rurală și a reflectat cu sensibilitate și măiestrie peisajul cultural al României de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

George Coșbuc, născut pe 20 septembrie 1866 în satul Hordou din Transilvania, a devenit una dintre cele mai importante figuri ale literaturii române. Din păcate, s-a stins din viață repede, la doar 51 de ani, distrus de pierderea unicului său fiu.

Tragedia din familia poetului George Coșbuc

Alexandru Coșbuc era unicul fiul al poetului, iar o tragedie fără margini avea să aibă loc în urmă cu mai bine de 100 de ani. Acesta s-a stins din viață în urma unui teribil accident rutier.

În august 1915, familia Coșbuc s-a retras la o casă de vacanță din apropierea mănăstirii Tismana. Pe 26 august, în preajma aniversării sale, mânat și de faptul că urma să plece în armată (chiar în vremurile în care războiul era în toi), Alexandru Coșbuc, în vârstă de 19 ani, pleacă împreună cu un prieten într-o plimbare până la Târgu Jiu.

La întoarcere, pentru că se lăsa noaptea, prietenul aflat la volan a călcat accelerația pentru a ajunge mai repede înapoi la vila în care era cazată familia Coșbuc.
Însemnări ale vremii vorbesc de un bolovan de pe drum, lovit din neatenție de automobilul în care se aflau cei doi tineri. Plimbarea s-a terminat într-o stâncă de pe marginea drumului, cu șoferul răpus de impactul violent cu volanul, iar cu pasagerul din dreapta rănit grav și agonizând.

Alexandru Coșbuc s-a ales cu craniul fracturat și a fost transportat la spitalul din Târgu Jiu, într-un car tras de boi, pe un pat de paie, de un jandarm și un țăran de-al locului. Ajuns la spital, însă, medicul de gardă nu a putut să-l opereze, pentru că rănile i-au fost fatale. În scurt timp, unicul fiu al marelui poet Goerge Coșbuc şi-a dat ultima suflare.

Poetul nu și-a mai revenit niciodată după pierderea fiului său

Nenorocirea l-a devastat pe poetul George Coşbuc. Alexandru a fost înmormântat în cimitirul Mănâstirii Tismana Pe locul unde a avut loc accidentul a cerut să se ridice o fântână care a primit în timp numele de „Fântâna lui Coşbuc”, potrivit historia.ro.

La moartea unicului fiu al lui George Coșbuc, Nicolae Iorga avea să rostească următoarele cuvinte:

„N-a fost om care, știind bucuriile și durerile unui părinte, care să nu-și șteargă o lacrimă atunci când inima cea mare sângera de cea mai înspăimântătoare rană, care niciodată nu se poate închide.”

Poetul nu şi-a mai revenit niciodată după drama pierderii fiului. Puţinele versuri pe care le-a ai scris după tragedie vorbesc despre durerea sa sufletească.

„Ah, cumva să nu mi-o spuie
Vreun duşman cumplit
Că băiatul meu azi nu e
Şi că a murit,
Că-n schimbarea bruscă-a minţii
Eu l-aş omorî cu dinţii
Ca pe-un câne care muşcă
Pe furiş”

George Coșbuc a albit instantaneu la moartea fiului

Îngenuncheat de durere, poetul nu şi-a mai revenit niciodată după drama pierderii fiului abia intrat la facultate. Acesta nu a mai scris şi nu a mai vorbit cu nimeni. Mânca o dată la trei zile şi dormea doar pe jos.

Apropiaţii spuneau că a albit instant, în cele câteva zile de la accident la înmormântare.  A refuzat să mai iasă din casă și să mai mănânce. S-a rupt de prieteni, nu a mai ieşit în lume şi nu a mai scris. Seara îşi aşeza perna pe podea şi adormea acolo, de multe ori plângând.

„Îl zăream ascuns în pălăria lui mare, trasă pe frunte. Îşi pierduse băiatul, un flăcău. Lovitura fatalităţii n-a cruţat nici pe tată, nici pe poet”, scria Tudor Arghezi într-un medalion din „Bilele de papagal” despre drama poetului ajuns o umbră.

George Coșbuc a mai trăit doar trei ani după moartea fiului său. A murit în locuința sa din București, în urma unei congestii cerebrale.

Și pentru soția poetului lovitura a fost devastatoare. Aceasta nu lăsa pe nimeni să schimbe sau să mute nimic din camera lui fiului iubit. Nici măcar ultima carte din care citise înainte să moară nu putea fi închisă, rămânând deschisă la ultima pagină lecturată de fiul lor.