Din cuprinsul articolului
Menopauza este un fenomen fiziologic ce se manifestă la toate femeile și se caracterizează prin încetarea menstruației – scăderea funcției ovariene ce caracterizează femeia în perioada reproductivă a vieții.
Conform Eurostat, durata medie de viață a unei femei din Europa este estimată la peste 80 de ani, ceea ce înseamnă că aproximativ 40% din perioada adultă este trăită în menopauză.
Vârsta asociată cu debutul menopauzei, în creștere
Dacă în 1998 erau în evidență 477 milioane de femei la post-menopauză, se estimează că în 2045 vor fi 1.1 miliarde de femei la post-menopauză, la nivel global.
În Europa, vârsta asociată cu debutul menopauzei este în creștere (media este situată la 54 de ani), deși factorii care induc menopauza timpurie sunt, la rândul lor, tot mai frecvenți în viața femeilor – obezitate, fumat, sedentarism.
Insuficiența/ lipsa hormonilor sexuali – estrogeni și progesteron – în sânge determină modificări semnificative pentru majoritatea femeilor:
- Modificări ale ritmului veghe somn – aproximativ 45% dintre femei prezintă tulburări de somn, oboseală, iritabilitate, migrene, depresie.
- 80% dintre femei au simptome vasomotorii: bufeuri care pot lua forme foarte severe, pot ajunge până la 18 episoade pe zi și pot afecta viața unei femei până la incapacitarea acesteia de a mai munci și de a mai avea o viață socială normală; migrene; 55% dintre femei au aceste simptome înainte de instalarea menopauzei cu câțiva ani. Durata media a simptomelor vasomotorii este, în medie, de 7 ani la femei.
- 60% dintre femei au sindrom urogenital de menopauză: atrofie uretrală, atrofie vaginală, disfuncții sexuale.
- Infecții urinare: riscul de a face o infecție urinară de-a lungul vieții este de 20% și crește cu 1% pentru fiecare deceniu de viață. Incidența crescută a infecțiilor urinare la menopauză poate fi asociată cu incontinența urinară, cistocel și retenția urinară. Infecțiile urinare la vârstă matură (între 20% în comunitate și 50% la femei instituționalizate) sunt asociate cu o rată mai mare de complicații.
- 45% au simptome psihogene: furie/ iritabilitate, anxietate, depresie, perturbări de somn, lipsa puterii de concentrare, pierderea încrederii în sine.
„O categorie specială de paciente sunt cele care au intrat în menopauză precoce, întrucât acestea necesită în mod aproape obligatoriu tratament”, explică dr. Bogdan Slăbescu, medic primar endocrinolog.
5 ani – perioada maximă de administrare
Potrivit acestuia, tratamentele de substituție hormonală se administrează pe o perioadă de maximum cinci ani și sunt recomandate pacientelor până în maxim 60 de ani și cu precauțiile de rigoare.
„Există două categorii de paciente cu risc, care au contraindicație – risc genetic crescut pentru cancer de sân și acele paciente care au un risc crescut de accidente trombo-embolice.
Din experiența personală, multe femei sunt speriate de tratamentul de substituție hormonală, însă nu toate pacientele au nevoie de acest gen de tratament. Raportul între riscuri și beneficii se calculează, întotdeauna, într-un mod personalizat.
De exemplu, după vârsta de 50 de ani, incidența cancerului de sân este mare. Conform statisticilor, din 1000 de femei, 23 vor face cancer de sân. Dacă toate cele 1000 de femei ar urma un tratament de substituție hormonală, 27 vor face cancer de sân, adică cu patru cazuri mai mult.
Consumul de alcool ar crește incidența cu 6 cazuri. Supraponderalitatea crește incidența la 25 de cazuri. Pe de altă parte, pacientele care urmează un tratament de substituție sunt ținute sub observație, fac teste de screening mai frecvente și au șanse mult mai mari să depisteze un eventual cancer de sân în stadii incipiente„, argumentează medicul.
Beneficiile terapiei de substituție hormonală
⁃ ameliorarea majorității simptomelor de menopauză: bufeuri, transpirații nocturne, indispoziție, uscăciune vaginala, libidou scăzut.
⁃ previne apariția osteoporozei și osteopenia
⁃ beneficii asupra sănătății cardiovasculare pe termen lung
⁃ beneficii în prevenirea bolilor neurologice, precum demențele vasculare, boala Alzheimer
⁃ previne cancerul de colon
⁃ împiedică degradarea colagenului
⁃ îmbunătățește starea de dispoziție
⁃ susține memoria
⁃ menține echilibrul postural, împiedică tasarea vertebrala și scăderea în înălțime
⁃ scade riscul de fracturi
⁃ reduce riscul de diabet
⁃ previne obezitatea
Tipuri de terapie hormonală
Terapia hormonală poate fi administrată pe termen scurt, în perioada de tranziție către menopauză, timp de 2-3 ani, dar şi pe termen lung, daca este începută în “fereastra de oportunitate”, cât mai curând după instalarea menopauzei (max 3-5 ani de la ultima menstruație) și continuată în doză redusă pe termen lung: peste 5 ani, preferabil peste 10 ani, potrivit doc.ro.
Terapia constă în administrarea acelor hormoni al căror nivel scade la menopauză și înlocuiește practic, hormonii, adică estrogen – sub forma de estradiol, estrona și estriol și progestogen – progesteron sintetic – sub forma de didrogesteron, medroxiprogesteron, noretisteron și levonorgestrel sau combinații din cele doua în funcție de nevoile, problemele, riscurile, profilul hormonal al fiecărei femei.
Alți medici optează pentru o combinație de hormoni (ajustează terapia hormonală) prin asigurarea și de suplimente benefice ce conțin fitoestrogeni, acizi grași Omega 3 pentru cele la care se regăsesc valori mari ale grăsimilor în sânge, extracte diverse care ameliorează bufeurile (vitamina E, luminiță nopții, extract de limba mielului, catina, acizi grași Omega 3).
Există numeroase tipuri de terapie de substituție – pentru majoritatea femeilor este indicată o combinație de hormoni, estrogen și progesteron; femeile care au suferit operații de histerectomie parțială sau totală pot lua numai estrogen, deci fară progesteron.
Administrarea se poate face prin comprimate orale sau prin căi non-orale (plasturi sau ovule), considerate ca fiind superioare comprimatelor.
