sâmbătă, ianuarie 16, 2021
Elena Oceanu

Pierderile involuntare de urină (tulburările de continență urinară) pot apărea ziua, noaptea, când copilul strănută, râde sau chiar când este frig. Este o suferință care afectează și viața socială a copilului

Carmen Anghel

Vestea bună, dată de specialiști, este că tulburările de continență urinară se pot trata. În România, această disfuncție, care se pare că afectează în jur de 400.000 de copii, este subdiagnosticată. „La nivel global se știe că este afectată 15 la sută din populația pediatrică”, spune profesor dr. Sebastian Ionescu, șef secție Chirurgie Pediatrică la Spitalul „Marie Sklodowska- Curie”. La inițiativa sa, în cadrul acestui spital s-a organizat o echipă multidisciplinară (pediatri, chirurgi, psiholog, asistenți, asistent social) care diagnostichează, tratează, sfătuiește, ajută atât copiii cu incontinență urinară, cât și părinții acestora. Tot în acest spital există singurul laborator de urodinamică din România și este coordonat de dr. Beatrice Bunea.

Rușinea nu rezolvă nimic

Părinții, uneori, consideră o rușine faptul că micuții lor fac pipi în pat sau pe ei, când sunt la grădiniță, la joacă sau la școală. Există probleme reale, care se pot rezolva și se pot trata dacă se cere sprijinul medicului. Altfel, fără un tratament adecvat, aceasta va deveni o mare neplăcere: copilul va fi un exclus social, se va izola, va deveni trist, depresiv. Mai mult, din cauză că apar infecții, rinichii vor fi foarte afectați, până acolo încât va transforma copilul, adolescentul, apoi adultul, într- o persoană cu dizabilități.

De ce se întâmplă

De ce apar tulburările de continență urinară? Cauzele acestei afecțiuni sunt, în principal, tulburări la nivelul vezicii urinare, unele sunt determinate de leziuni la nivelul coloanei vertebrale, altele au ca sursă diverse probleme de ordin psihologic. „Incontinența diurnă se întâlnește la 1 din 7 copii de vârstă școlară și este mai frecventă la fetițe. Este foarte important să înțelegem că pierderea de urină în timpul zilei nu este determinată de ceea ce dumneavoastră și copilul ați fă- cut sau nu ați făcut în trecut, și nu trebuie să vă învinovățiți sau să învinovățiți copilul”, ne spun specialiștii. Dr. Beatrice Bunea și prof.dr. Sebastian Ionescu au realizat și o broșură pe care o pun la dispoziția părinților: „Tulburările de continență urinară la copil – ghid pentru părinți”.

De ce apare incontinența diurnă?

◆ vezica urinară nu este suficient de mare pentru a putea ține urina;

◆ vezica urinară este suficient de mare, dar aceasta se contractă și elimină urina înainte de a se umple complet;

◆ copilul poate fi absorbit de joacă și nu își dă seama că vezica îi spune că are nevoie să facă pipi;

◆ uneori copilul încercă să nu micționeze, dar vezica nu este capabilă să țină urina și apare incontinența. Alte cauze:

◆ Constipația – absența scaunului zilnic și retenția de materii fecale la nivelul ampulei rectale, fac vezica urinara incapabilă să țină urina sau să o evacueze complet;

◆ Cantitatea de lichide băute într-o zi – consumul unei cantități prea mari sau prea mici de lichide pot tulbura funcționarea aparatului urinar;

◆ Absența mersului regulat la toaletă;

◆ Infecțiile urinare – în caz de infecție urinară apare necesitatea de a merge mai des la toaletă și crește astfel riscul de accidente. Tot acum poate apărea durere la micțiune cauzată de inflamația locală;

◆ Leziuni ale sistemului nervos central sau periferic. Acestea generează vezica de tip neurologic și reprezintă o entitate complet separată.

Cum ajutăm vezica urinară

■ copilul trebuie să bea un pahar cu apă, ceai sau suc de fructe la fiecare 2 ore. Totuși, apa simplă este cea mai bună recomandare;

■ lichidele vor fi băute de la trezire și până cu două ore înainte de culcare;

■ consumul de lichide după ora 19.00 – în cazul unui copil care se culcă la ora 21.00, poate cauza pierdere de urină în timpul nopții;

■ program regulat de mers la toaletă, la fiecare 2-3 ore;

■ reținerea de a urină pentru perioade lungi de timp trebuie evitată pentru că poate determina „întinderea” mușchiului vezicii urinare;

■ nu oferiți copilului mâncare sau bă- utură care conțin cafeină – cola, ciocolată etc. Acestea pot irita vezica urinară și pot cauza urgențe micționale;

■ în cazul în care copilul este constipat este esențial să aibă o dietă bogată în fibre;

■ copilul trebuie să fie obișnuit, acomodat cu oliță și/sau toaletă, cu câteva luni înainte de a începe să le folosească;

■ o poziție corectă la toaletă; pentru fetițe, cu genunchii depărtați și picioarele sprijinite pe o treaptă, dacă acestea nu ajung bine pe podea;

■ nu grăbiți copilul și nu-i distrageți atenția. El trebuie să rămână pe toaletă încă 10-20 secunde, după ce a micționat, pentru a fi siguri că urina s-a eliminat în totalitate.

Enurezisul

Enurezisul, pierderea de urină în timpul somnului, reprezintă o simptomatologie foarte comună. El afectează 5-10% din copiii sub 10 ani, iar statistic se manifestă mai frecvent în rândul băieţilor. Copiii cu enurezis pot fi frustraţi şi pot suferi de scăderea încrederii în ei. Părinții trebuie să laude copiii pentru efortul lor de a nu pierde urină și în caz de rezultate nesatisfăcătoare trebuie să se adreseze medicului. Cauze:

● aproape toţi copiii cu enurezis sunt greu de trezit din somn noaptea;

● mulţi copii au rinichi care produc prea multă urină în timpul nopţii;

● vezica urinară este prea „iritabilă” şi se contractă prea uşor. Alte cauze: constipaţia, lichide consumate în exces înainte de culcare, enurezisul este adesea moştenit în cadrul familiei. Rețineți: enurezisul poate fi tratat!

Vezica hiperactivă

Marea majoritate a copiilor care prezintă tulburări de continenţă diurne acompaniate de enurezis au o tulburare de dinamică vezicală numită vezica hiperactivă. Aceasta, în loc să se umple și apoi să trimită semnal creierului, trimite semnale că vrea să se golească înainte de a fi plină. Diagnosticul corect se stabileşte doar pe baza investigaţiilor urodinamice.

Motive de natură psihologică

Specialiștii atrag atenția că, pe lângă problemele legate de partea fizică, există și cele de natură psihologică. Iată câteva: mai apare un frate, părinții divorțează sau se separă, copilul schimbă școala sau grădinița, există un climat familial nepotrivit, copilul trage un semnal de alarmă că are nevoie de mai multă atenție, că are o neplă- cere și altele. Aici, pe lângă ceilalți specialiști, psihologul are un rol foarte important.