Dificultățile de a-și aduce aminte un lucru sau altul nu sunt specifice doar persoanelor în vârstă. Neurologii avertizează că vârsta la care bolile neurodegenerative apar e tot mai scăzută
Daniela Șerb
Tuturor, indiferent de vârstă, ni se întâmplă să uităm unde am parcat mașina, ce-am făcut cu telefonul mobil sau cum se numește o persoană cu care avem nevoie să comunicăm. Pot fi toate acestea semnale de alarmă care să ne pună în gardă vizavi de o posibilă boală?
“Multă lume se plânge că uită. Uitarea este un fenomen natural. Normal pentru memorie. Uiți ca să faci loc datelor noi”, explică neurochirurgul academician profesor doctor Leon Dănăilă.
„În sens larg, memoria este un atribut al întregii materii și constă în proprietatea oricărui corp de a înregistra și păstra în timp urmele sau efectele influențelor exercitate asupra sa din afară. Ca urmare, fiecare nouă înfluență amplifică urmele influențelor anterioare”, se arată în Tratatul de neoropsihologie semnat de academicianul Dănăilă și profesorul universitar Mihai Golu.
Cum funcționează memoria
Cum funcționează însă memoria la nivelul creierului uman? “Creierul este cea mai complexă materie din Univers”, e categoric academicianul Dănăilă.
Acesta spune că memoria este localizată în hipocamp, acesta din urmă fiind o formațiune a lobului temporal. “Acest hipocamp captează primele fenomene de memorie recentă și are legături cu lobul frontal, cu cel parietal și cu cel occipital pentru că, în creier, totul este legat cu totul”, mai spune academicianul.
Dacă, inițial, memoria recentă este stocată în hipocamp, ulterior, ea se localizează în diverse formațiuni cerebrale. De exemplu, memoria vizuală, în lobul occipital, iar cea cognitivă în lobul frontal.
Hipocampul este destul de mic față de cantitatea mare de memorie care trebuie acumulată de către un individ, însă la nivelul lui există foarte multe celule. “Iar aceste celule acumulează date de memorie. Oamenii de știință din neurologie și-au pus problema câtă informație poate acumula o astfel de celulă care are doar câțiva microni. Și așa s-a constatat că la nivelul hipocampului apar celule noi care le înlocuiesc pe cele vechi atunci când acestea se umplu cu informație. În acest fel, individul continuă să acumuleze informație. Fiind plină la un moment dat și venind o nouă celulă care preia date noi de informație celula veche se mai atrofiază neavând o funcție. Știți că funcția crează organul. Și așa apare uitarea.Uitarea, este, de fapt, un fenomen al memoriei. Este un fenomen obișnuit. Uiți, uneori, ca să poți acumula date mai importante și date mai noi”, explică academicianul întregul mecanism.
De la hipocamp pleacă datele de memorie către ceilalți lobi cerebrali. “Cu timpul, din cauza foarte multor factori, cortexul cerebral se atrofiază. Pot fi cauze toxice, alimentare, dar cele mai multe sunt date de ateroscleroză. Celulele nu sunt bine vascularizate, iar dacă creierul nu este hrănit se atrofiază. Am văzut în cariera mea creiere numai cu lichid prin ele. Tot cortexul cerebral este foarte important pentru că acolo se localizează memoria veche”.
Atrofia celulelor cerebrale apare la unii indivizi mai devreme, în timp ce la alții mai târziu și duce de cele mai multe ori la senilitate. În sine, aceasta nu este o boală. Senilitatea se accentuează odată cu vârsta și diminuează buna funcționarea a creierului și a memoriei.
Parkinson, o boală devastatoare
Anumite tulburări de memorie indică însă boli neurologice devastatoare. Diagnosticul în aceste cazuri este pus de neurolog în urma unor teste. În ultimii ani, neurologii au constatat că vârsta la care bolile neurodegenerative – Parkinson – Alzheimer – apar este în continuă scădere. Medicii nu au încă o explicație clară, însă bănuielile se îndreaptă atât spre predispoziția genetică, cât și spre stilul modern, stresant, de viață.
Potrivit conf.univ.dr. Bogdan Popescu, șeful Clinicii de neurologie II de la Spitalul Colentina din București, cel mai tânăr bolnav de Parkinson din România a fost diagosticat la 18 ani. Din momentul diagnosticării, bolnavul mai are 10-15 ani de viață normală după care simptomele bolii se agravează, a explicat medicul. Ca regulă generală însă vârsta de debut a bolii este între 40 și 70 de ani, cu un vârf la 60 de ani. Specialiștii în domeniu au depistat până acum 10 feluri de boală Parkinson. Clinic, boala se caracterizează prin tremor în momentele de repaos, scădere în viteza de realizare a acțiunilor, rigiditate musculară, postură adusă în față și blocaj motor. Afecțiunea este progresivă și deteriorează calitatea vieții bolnavilor și, în plus, se asociază cu alte boli precum depresia, demența, tulburările psihotice, ale somnului. În fază avanasată, tratamentul constă într-un amestec de medicamente precum rasagilină sau levodopa.
În România, 70.000 de persoane sunt diagnosticate cu Parkinson, aceasta fiind a doua boală neurodegenerativă după Alzheimer.
Adevărata maladie Alzheimer începe devreme
Maladia Alzheimer este o afecțiune mai gravă decât pierderea moderată a memoriei care apare la persoanele senile. Alzheimer mai este denumită „boala uitării” întrucât pacienții nu-și pot aminti nicicum persoane din familie sau experiențe trăite. Tulburările de memorie cauzate de Alzheimer sunt însoțite de tulburări de limbaj și comportament, bolnavii cu această afecțiune fiind incapabili să pregătească sau să așeze o masă. Punerea unor obiecte în locuri bizare cum ar fi pieptenele în punga cu făină, depresia, confuzia și dezorientarea sunt alte simptome ale bolii pentru care nu există tratament. Se pot administra doar medicamente care controlează întrucâtva simptomele, însă s-a dovedit că în unele cazuri, nu sunt eficiente.
Academicianul Leon Dănăilă, unul dintre primii neurologi care a studiat această boală la noi, explică faptul că analizele de laborator pe care le-a făcut au arătat că la acești bolnavi se depun un fel de proteine care întrerup legăturile între celulele nervoase. Depunerile împiedică circulația informației de la o celulă la alta și atunci omul nu mai știe cum să procedeze într-o situație sau alta. Acum 30 de ani a venit la mine un profesor de matematică și mi-a spus că atunci când trebuie să scrie formule pe tablă nu și le mai amintește. Avea 49 de ani și testele au arătat că are Alzheimer. Adevărata maladie Alzheimer începe devreme, conchide academicianul. În România, 500.000 de oameni au fost diagnosticați cu „boala uitării”.
Boli care implică tulburări de memorie
Alzheimer
Parkinson
Tumori craniene
Traumatisme craniene
Oboseală cronică
Amnezia
Depresia
Schizofrenia
Senilitatea
Coreea lui Huntington
Cum se pune diagnosticul unei boli neurodegenerative explică prof univ dr. Bogdan Popescu, șeful Clinicii de Neurologie II de la Spitalul Colentina
Prof.univ.dr Bogdan Popescu, afirmă că sunt zeci de cauze care pot afecta memoria. “La vârste înaintate, pierderea memoriei este cauzată cel mai frecvent de bolile neurodegenerative și de boala cerebrovasculară, care adesea se asociază. Cu cât îmbătrânim creierul nostru are un risc mai mare să fie afectat de aceste două categorii de afecțiuni. Cu alte cuvinte, dacă am reușit să ajungem la o vârstă înaintată, prevenind poate cancerul sau infarctul miocardic, există un risc destul de mare să avem tulburări de memorie. Diagnosticul urmează niște pași foarte bine stabiliți din care menționez pe scurt istoricul, examenul clinic neurologic și general, analize de sânge și imagistică cerebrală (RMN sau CT). Testele neuropsihologice dacă sunt la îndemână, sunt și ele importante, atât pentru diagnostic cât mai ales pentru aprecierea evoluției”, explică universitarul.
În funcție de diagnosticul stabilit, mai spune, acesta, există mai multe linii de tratament și mai multe opțiuni, întotdeauna terapia trebuie personalizată pe cât posibil. Tratamentul nu vindecă leziunile cerebrale, însă poate ameliora evoluția bolilor sau măcar simptomele.
Unde se situeaza România din punct de vedere al tratamentelor aplicate bolilor de memorie?
Sigur, asa cum am mentionat deja, exista foarte multe boli care afecteaza memoria (de la afecțiuni ale tiroidei la consumul exagerat de alcool, și de la loviturile repetate la cap până la boala Alzheimer).
În ceea ce privește tratamentul medicamentos al bolii Alzheimer, cea mai frecventă cauză de alterare severă a memoriei la vârstnici, avem în România aceleași posibilități ca și în vestul Europei. Din păcate, situația este precară în ceea ce privește asistența socială și instituționalizarea pacienților cu această boală în stadiu avansat.
Tratamentele nu sunt lipsite de efecte secundare.
Orice tratament medicamentos poate avea efecte adverse. Până și simpla aspirină, care, în unele cazuri, afectează serios stomacul. Pacienții trebuie să aibă medici neurologi, psihiatri sau geriatri în care să aibă încredere și pe care să ii viziteze la intervalele de timp stabilite.
