Din cuprinsul articolului
O echipă de cercetători din Germania anunță o descoperire care ar putea rescrie modul în care este tratată osteoporoza.
Un receptor puțin cunoscut din organism, numit GPR133, pare să controleze direct rezistența oaselor, iar activarea lui a dus, în experimente pe animale, la creșterea densității osoase și la refacerea țesutului afectat.
Rezultatele vin de la Universität Leipzig, unde cercetătorii au testat un compus nou, denumit AP503, capabil să activeze acest receptor. În modelele experimentale, efectul a fost clar: oase mai dense și mai rezistente, inclusiv în cazuri similare osteoporozei.
Un „comutator” biologic care schimbă echilibrul din oase
Oasele nu sunt structuri statice. Ele se refac continuu printr-un echilibru fin între două tipuri de celule:
-
osteoblastele, care construiesc os nou
-
osteoclastele, care descompun osul vechi
Cercetătorii germani au arătat că receptorul GPR133 influențează direct acest echilibru. Când este activat, crește activitatea celulelor care construiesc os și o reduce pe cea a celulelor care îl degradează.
„Dacă acest receptor este afectat, apar semne timpurii de pierdere a densității osoase, similare osteoporozei la oameni”, explică prof. dr. Ines Liebscher, coordonatoarea studiului, de la Institutul de Biochimie Rudolf Schönheimer, citată în comunicarea oficială a universității.
În schimb, atunci când receptorul a fost stimulat cu AP503, cercetătorii au observat o creștere semnificativă a rezistenței osoase, atât la animale sănătoase, cât și la cele cu afectare osoasă.
Cum funcționează noul compus testat
Substanța AP503 a fost identificată cu ajutorul unor metode computerizate, care permit testarea rapidă a mii de molecule. Rolul ei este să imite mecanismele naturale prin care organismul activează GPR133.
Odată activat, receptorul transmite semnale care:
-
stimulează formarea de os nou
-
limitează degradarea osoasă
-
îmbunătățesc densitatea și rezistența țesutului
Rezultatul este un os mai solid, mai puțin expus fracturilor.
De ce contează această descoperire
Osteoporoza afectează milioane de persoane, mai ales femei după menopauză. Potrivit datelor citate de cercetători, doar în Germania sunt aproximativ 6 milioane de pacienți cu această afecțiune. La nivel global, problema este și mai extinsă.
Boala evoluează lent și, de multe ori, este descoperită abia după prima fractură. Tratamentele existente pot încetini pierderea osoasă, dar nu reușesc întotdeauna să refacă structura afectată.
Noua direcție de cercetare propune altceva: nu doar prevenție, ci refacerea efectivă a oaselor slăbite.
Beneficii care depășesc sănătatea oaselor
Echipa din Leipzig a observat că activarea aceluiași receptor are efecte și asupra masei musculare.
„Întărirea simultană a oaselor și a mușchilor arată potențialul uriaș al acestui receptor pentru aplicații medicale la persoanele în vârstă”, explică dr. Juliane Lehmann, autor principal al cercetării.
Această asociere este importantă, deoarece riscul de căderi și fracturi depinde de ambele componente:
-
densitatea osoasă
-
forța musculară
Un tratament care le susține pe ambele ar putea reduce semnificativ pierderea autonomiei la vârste înaintate.
Ce urmează: de la laborator la tratament
Descoperirea vine după mai bine de un deceniu de cercetări asupra receptorilor de tip GPCR, o categorie deja utilizată în dezvoltarea multor medicamente. Proiectul face parte din programul științific Collaborative Research Centre 1423, coordonat de Universität Leipzig.
Deocamdată, rezultatele sunt bazate pe studii pe animale și pe analize de laborator. Următorii pași includ:
-
testarea siguranței compusului
-
studii suplimentare pe modele umane
-
eventuale trialuri clinice
Cercetătorii subliniază că este nevoie de timp până la aplicarea clinică, dar direcția este una clară.
O schimbare de perspectivă în tratamentul osteoporozei
Descoperirea receptorului GPR133 ca regulator al rezistenței osoase deschide o nouă linie de cercetare. În loc să se limiteze la încetinirea degradării, medicina ar putea trece către reconstrucția activă a oaselor.
Pentru milioane de persoane afectate de osteoporoză, această abordare ar putea însemna mai mult decât tratament. Ar putea însemna șansa la o viață fără fracturi, fără durere și fără pierderea mobilității.
