Din cuprinsul articolului
Un plasture biodegradabil cu microace, dezvoltat de o echipă de la Texas A&M University, ar putea schimba modul în care se recuperează inima după un infarct. Testat pe animale, dispozitivul stimulează refacerea zonei afectate și reduce formarea de țesut cicatricial, care în timp duce la insuficiență cardiacă.
Descoperirea, publicată în Cell Biomaterials, deschide o direcție complet nouă în cardiologie: tratamente care ajută inima să se repare singură.
Ce face plasturele
Plasturele are microace subțiri care se dizolvă odată aplicate pe suprafața inimii. În interiorul lor se află o substanță numită IL-4, un compus implicat în reglarea răspunsului imun.
După un infarct, zona afectată este invadată de celule care accentuează inflamația. Plasturele schimbă acest răspuns: trimite celulele imune în „modul de reparare”, reduce inflamația și ajută țesutul cardiac să se refacă în loc să fie înlocuit cu o cicatrice rigidă.
„Plasturele funcționează ca un pod care duce tratamentul direct acolo unde este nevoie și îl eliberează treptat”, explică coordonatorul echipei, dr. Ke Huang.
De ce e important
După un infarct, inima pierde o parte din capacitatea de a se contracta. Țesutul cicatricial se formează rapid și nu se comportă ca un mușchi normal. Asta obligă restul inimii să lucreze mai intens, iar în timp poate apărea insuficiența cardiacă.
Prin limitarea acestor modificări, plasturele își propune să încetinească sau chiar să prevină deteriorarea pe termen lung.
Rezultatele obținute
În studiile pe animale:
-
zonele afectate s-au micșorat vizibil;
-
inflamația a fost redusă;
-
inima a început să funcționeze mai bine la câteva săptămâni de la aplicare;
-
comunicarea dintre celulele din zona reparată s-a îmbunătățit, ceea ce sugerează o refacere mai coerentă a țesutului.
Cercetătorii au observat și că plasturele acționează mai eficient atunci când este combinat cu mișcare ușoară, ceea ce ar putea deveni un element important al recuperării cardiovasculare.
Următoarele etape
În prezent, plasturele poate fi aplicat doar în timpul unei intervenții chirurgicale pe cord deschis, ceea ce limitează utilizarea sa. Echipa lucrează la o versiune care să poată fi introdusă printr-un tub subțire, similar procedurilor minim invazive folosite deja în cardiologie.
Dacă tehnologia va fi rafinată și va trece testele de siguranță la oameni, ar putea oferi o soluție pentru pacienții care, după un infarct, riscă să dezvolte insuficiență cardiacă în anii următori.
„Suntem abia la început”, spune dr. Huang. „Dar rezultatele ne arată că există un potențial real de a ajuta inima să se repare, nu doar să încercăm să o menținem stabilă.”
