Din cuprinsul articolului
Un scandal fără precedent zguduie Curtea Constituțională a României după ce raportul întocmit de judecătorul-raportor Elena-Simina Tănăsescu, în dosarul privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra noii legi a pensiilor de serviciu ale magistraților, a ajuns în spațiul public. Documentul, destinat strict deliberărilor interne ale CCR, a fost publicat pe platforma presshub.ro, încălcând astfel regulile de confidențialitate ale instituției și generând o situație cu potențial consecințe penale.
Contextul sesizării privind legea pensiilor magistraților
Curtea Constituțională a dezbătut pe 10 decembrie sesizarea formulată de ÎCCJ în legătură cu cea de-a doua variantă a legii pensiilor de serviciu, adoptată de Guvernul Bolojan prin angajarea răspunderii în Parlament. Prima formă a actului normativ fusese declarată neconstituțională în octombrie din motive extrinseci, în principal din cauza lipsei avizului Consiliului Superior al Magistraturii.
De această dată, judecătorii constituționali au analizat un text aproape identic, completat însă cu avizul CSM. Dezbaterea a readus în discuție numeroase critici intrinseci privind independența justiției, calitatea legislației și respectarea deciziilor anterioare ale CCR.
Deși discuțiile au avut loc pe 10 decembrie, Curtea a amânat pronunțarea pentru duminică, 28 decembrie, o dată extrem de neobișnuită în contextul sărbătorilor de iarnă. Surse din interior susțin că este foarte probabil ca sesizarea ÎCCJ să fie respinsă, în pofida numeroaselor argumente de neconstituționalitate invocate în doctrină și întărite de jurisprudența Curții.
Potrivit acelorași surse, asupra unor judecători s-ar exercita presiuni politice, iar judecătoarea Mihaela Ciochină, decisivă în votul din octombrie, ar înclina acum spre zona care favorizează respingerea sesizării.
Ce conține raportul Tănăsescu: interpretări juridice și referiri la Decizia CCR 900/2020
Raportul elaborat de Simina Tănăsescu – ajuns ilegal în presă – prezintă o analiză detaliată a criticilor formulate de ÎCCJ și pune accentul pe ideea că legiuitorul deține o marjă largă în reglementarea pensiilor de serviciu.
Documentul confirmă admisibilitatea sesizării, considerând că aceasta a fost depusă în termen și de un titular legitim. În privința procedurii de adoptare, raportul susține că Guvernul putea recurge la angajarea răspunderii în contextul presiunilor bugetare și al necesității îndeplinirii jaloanelor PNRR, ceea ce ar face neîntemeiate criticile extrinseci, potrivit Stiri pe Surse.
Pe fond, raportul reia jurisprudența CCR potrivit căreia pensiile de serviciu reprezintă o componentă a independenței justiției, dar nu implică existența unui cuantum constituțional garantat. Referințele ample la Decizia 900/2020 evidențiază riscul ca modificările legislative excesive să ducă la „desființare de facto a pensiilor de serviciu”, însă textul nu formulează o concluzie categorică. Raportul indică faptul că, în opinia raportorului, forma actuală a legii nu produce efecte similare impozitării de 85% declarate neconstituționale în 2020.
Tănăsescu apreciază că legiuitorul poate ajusta baza de calcul, procentul sau condițiile de pensionare, atâta timp cât nu sunt anulate garanțiile esențiale. Diminuările aduse de noua lege nu ar depăși pragul constituțional, iar pensia de serviciu ar rămâne în continuare net superioară pensiei medii din sistemul public. Raportul acordă importanță și creșterii etapizate a vârstei de pensionare, considerând că aceasta respectă marja de apreciere a legiuitorului, deși unele probleme privind claritatea formulărilor rămân deschise.
Documentele opoziției din CCR: acuzații severe privind desființarea de facto a pensiilor de serviciu
Potrivit unor surse, alte opinii redactate în CCR contrazic poziția raportorului și formulează critici dure la adresa proiectului Guvernului. În aceste puncte de vedere, modificările sunt considerate excesive și incompatibile cu statutul constituțional al magistraților.
Judecătorii contestatari argumentează că pensia de serviciu este o compensație pentru restricțiile severe impuse magistraților și că diminuarea drastică a acesteia afectează independența întregului sistem judiciar. Ei invocă expres Decizia 900/2020, subliniind că nu doar impozitarea disproporționată poate conduce la confiscarea pensiei, ci și modificarea arhitecturii normative prin reducerea procentului la 55%, introducerea plafonului de 70% și creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani. În opinia lor, aceste schimbări ar echivala cu o eliminare de facto a regimului de pensii de serviciu.
Documentele interne indică și probleme legate de instabilitatea legislativă, de lipsa unei tranziții coerente și de introducerea condiției celor 35 de ani vechime totală în muncă, considerată incompatibilă cu specificul profesiei și discriminatorie față de alte categorii cu pensii de serviciu.
Criticii susțin că legea încalcă art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, art. 124 privind independența justiției și art. 147 alin. (4), care obligă la respectarea deciziilor CCR.
