Din cuprinsul articolului
Un studiu revoluționar a identificat o potențială legătură între un simptom neobişnuit și stadiul de debut al demenței senile.
Este vorba de pierderea mirosului, care că poate fi și un semn timpuriu al bolii Alzheimer. Studiile anterioare au mai făcut legătura între pierderea treptată a mirosului și tulburarea care afectează memoria. Însă noile cercetări sugerează că o deteriorare rapidă ar putea fi un indicator mai bun.
O pierdere bruscă a mirosului a fost legată de un risc mai mare de a avea un volum mai mic de materie cenușie în părțile creierului legate de miros și memorie, în comparație cu cei care au avut un declin mai lent al mirosului. Potrivit studiului, modificările au fost cele mai evidente în părțile creierului utilizate pentru miros – inclusiv amigdala și cortexul entorinal (ambele, zone din creier).
Factorii genetici cresc riscul pentru apariția bolii Alzheimer
Astfel, persoanele purtătoare ale genei APOE e4, despre care se știe că mărește riscul de apariție a bolii Alzheimer, sunt mai predispuse să înregistreze un declin al capacității de a distinge mirosurile odată cu vârsta. „Persoanele cu gena APOE e4 încep să își piardă simțul olfactiv între 65 și 69 de ani”, explică neurologul Alexandra Alekhine, referindu-se la rezultatele studiului.
Pe o scală de la zero la șase care măsoară numărul de mirosuri pe care le pot identifica, purtătorii genei la această vârstă pot distinge în medie 3,2 mirosuri, față de 3,9 mirosuri în cazul celor care nu au gena.
La purtătorii de gene care au ajuns la vârsta de 75-79 de ani, capacitatea lor de a identifica mirosurile devine din ce în ce mai dificilă. S-a constatat, de asemenea, că simțul lor olfactiv se deteriorează mai repede decât cel al persoanelor fără gena.
„În mod surprinzător, memoria și abilitățile cognitive au fost comparabile între cele două grupuri, dar purtătorii genei în cauză au avut un declin mai rapid al abilităților cognitive în timp, așa cum se așteptau cercetătorii. Forma senilă a bolii studiate poate fi diagnosticată prin miros”, împărtășește Dr. Alekhine.
„Testarea capacității unei persoane de a detecta mirosurile poate fi o modalitate utilă de a prezice viitoarele probleme cognitive”, adaugă expertul.
Deși sunt necesare mai multe cercetări pentru a confirma aceste rezultate și pentru a determina ce nivel de pierdere olfactivă va prezice riscul viitor, aceste rezultate pot fi promițătoare, în special pentru cercetările care vizează identificarea persoanelor cu risc de a dezvolta Alzheimer la începutul bolii.
„Înțelegerea mecanismelor care stau la baza acestor relații ne va ajuta să înțelegem rolul olfactivității în dezvoltarea neurodegenerării”, conchide neurocercetătorul, potrivit actualno.com.
