Din cuprinsul articolului
Un medicament prescris de peste 60 de ani pentru diabetul de tip 2 funcționează prin mecanisme cerebrale pe care știința abia acum le înțelege. Cercetătorii de la Baylor College of Medicine din Statele Unite au identificat o cale neuronală prin care metformina reglează glicemia, lucru care ar putea deschide drumul către tratamente mai țintite și mai eficiente pentru diabet.
Studiul, publicat în revista Science Advances, arată că metformina ajunge în hipotalamusul ventromedian – o zonă a creierului implicată în reglarea metabolismului glucozei – unde dezactivează o proteină numită Rap1. Această descoperire completează imaginea despre modul de acțiune al medicamentului, despre care se credea că lucrează doar la nivelul ficatului și intestinelor.
„S-a acceptat pe scară largă că metformina scade glucoza din sânge în primul rând prin reducerea producției de glucoză în ficat. Alte studii au descoperit că acționează prin intestin”, explică Makoto Fukuda, patofiziolog la Baylor College of Medicine. „Am investigat creierul, deoarece este recunoscut ca un regulator cheie al metabolismului glucozei la nivelul întregului organism. Am vrut să vedem dacă și cum creierul contribuie la efectele antidiabetice ale metforminei.”
O ipoteză pornită de la proteina Rap1
Echipa condusă de Fukuda pornise deja pe o pistă interesantă. În cercetări anterioare, aceiași specialiști identificaseră proteina Rap1 din creier ca având un impact asupra metabolismului glucozei, mai ales în hipotalamusul ventromedian. Această regiune cerebrală coordonează răspunsurile metabolice ale corpului și influențează direct modul în care organismul gestionează zahărul din sânge.
În studiul din 2025, testele pe șoareci au arătat că metformina călătorește până în hipotalamusul ventromedian, unde combate diabetul de tip 2 prin dezactivarea proteinei Rap1. Când cercetătorii au crescut șoareci lipsiți de această proteină, metformina nu a mai avut niciun efect asupra unei afecțiuni similare diabetului – deși alte medicamente au continuat să funcționeze normal. Este o dovadă solidă că metformina acționează în creier, printr-un mecanism diferit de cel al altor substanțe antidiabetice.
Echipa a reușit să identifice și neuronii specifici a căror activitate este modificată de metformină. Pe viitor, această informație ar putea permite dezvoltarea unor tratamente care vizează direct acești neuroni, fără să afecteze alte zone ale organismului.
„Am investigat și care celule din hipotalamusul ventromedian sunt implicate în medierea efectelor metforminei”, spune Fukuda. „Am descoperit că neuronii SF1 sunt activați atunci când metformina este introdusă în creier, ceea ce arată că sunt direct implicați în acțiunea medicamentului.”
Concentrații mai mici, efect mai mare
Unul dintre aspectele surprinzătoare ale studiului este că creierul răspunde la concentrații mult mai mici de metformină decât ficatul sau intestinele. Injecțiile directe de metformină în creierul șoarecilor au redus nivelul glucozei din sânge, confirmând că efectul cerebral al medicamentului este real și semnificativ.
„Această descoperire schimbă modul în care ne gândim la metformină”, spune Fukuda. „Nu funcționează doar în ficat sau în intestin, acționează și în creier. Am descoperit că, în timp ce ficatul și intestinele au nevoie de concentrații mari ale medicamentului pentru a răspunde, creierul reacționează la niveluri mult mai scăzute.”
Metformina scade nivelul glucozei din sânge prin reducerea cantității de zahăr produse de ficat și prin creșterea eficienței cu care organismul folosește insulina. Acum știm că lucrează și prin intermediul creierului, adăugând o nouă dimensiune mecanismului său de acțiune.
Perspective pentru viitor
Evident, aceste rezultate trebuie confirmate și în studii pe oameni, dar odată stabilite, s-ar putea găsi modalități de amplificare a efectelor metforminei pentru a o face mai potentă. Medicamentul este sigur, cu efecte de lungă durată și relativ accesibil din punct de vedere economic, ceea ce îl menține în topul preferințelor terapeutice pentru diabetul de tip 2.
Descoperirea se înscrie alături de alte cercetări recente care au găsit că același medicament poate încetini îmbătrânirea cerebrală și poate îmbunătăți durata vieții. Cu o înțelegere mai profundă a modului în care funcționează metformina, s-ar putea să o vedem folosită pentru o gamă mai largă de scopuri în viitor.
Faptul că metformina ajunge în creier și acționează acolo la concentrații atât de mici ridică întrebări interesante despre modul în care alte medicamente ar putea fi reproiectate pentru a viza direct căile neuronale. Hipotalamusul ventromedian nu este doar o zonă implicată în reglarea apetitului și a greutății corporale – este un centru de comandă metabolic care influențează întregul organism.
Un medicament vechi cu secrete noi
Metformina a fost introdusă în terapia diabetului acum mai bine de șase decenii, iar de atunci a devenit unul dintre cele mai prescrise medicamente din lume. Totuși, mecanismul său exact de acțiune a rămas parțial în umbră, cu ipoteze concentrate pe efectele hepatice și intestinale. Cercetările recente adaugă o piesă lipsă puzzle-ului: componenta cerebrală.
Această componentă neuronală ar putea explica de ce unii pacienți răspund mai bine la metformină decât alții. Variațiile în activitatea neuronilor SF1 sau în nivelurile proteinei Rap1 din creier ar putea influența eficacitatea medicamentului. Medicina personalizată capătă tot mai mult teren, iar înțelegerea acestor diferențe individuale devine din ce în ce mai importantă.
Studiul deschide și posibilitatea dezvoltării unor molecule care să mimeaze efectele metforminei specific la nivel cerebral, fără să afecteze ficatul sau intestinele. Astfel de medicamente ar putea avea mai puține efecte secundare gastrointestinale – o problemă comună la pacienții care iau metformină – și ar putea fi mai bine tolerate.
Implicații pentru cercetarea diabetului
Diabetul de tip 2 afectează sute de milioane de oameni în întreaga lume, iar numărul pacienților crește constant. Deși există multiple opțiuni terapeutice, metformina rămâne tratamentul de primă linie datorită profilului său favorabil de siguranță și costului redus. Optimizarea eficienței sale prin vizarea căilor cerebrale ar putea îmbunătăți controlul glicemic la milioane de pacienți.
Mai mult, descoperirea că creierul este direct implicat în efectele metforminei subliniază importanța axei creier-metabolism în gestionarea diabetului. Această axă a fost neglijată multă vreme în favoarea unei abordări concentrate pe pancreas, ficat și țesutul adipos. Acum devine clar că sistemul nervos central orchestrează multe dintre răspunsurile metabolice ale organismului.
Cercetătorii de la Baylor continuă să investigheze exact cum neuronii SF1 comunică cu restul organismului pentru a regla nivelul zahărului din sânge. Acești neuroni trimit semnale către alte părți ale creierului și către organe periferice, creând o rețea complexă de reglare metabolică. Înțelegerea acestei rețele ar putea dezvăli noi ținte terapeutice pentru diabet, obezitate și alte boli metabolice.
Studiul publicat în Science Advances reprezintă un pas important în demistificarea unuia dintre cele mai vechi medicamente antidiabetice încă în uz. După șase decenii de utilizare clinică și milioane de pacienți tratați, metformina încă ascunde secrete care ar putea transforma modul în care abordăm diabetul. Viitoarele cercetări vor arăta dacă aceste descoperiri din laboratoarele de cercetare pe animale se traduc în beneficii clinice măsurabile pentru pacienții umani cu diabet de tip 2.
