Din cuprinsul articolului
Glicemia nu stă pe loc pe parcursul zilei. Crește după ce mâncăm, scade între mese și poate urca ușor dimineața, chiar dacă nu ai mâncat nimic, prin efectul hormonilor care pregătesc organismul pentru trezire. Tocmai de aceea, aceeași valoare poate fi perfect normală într-un moment al zilei și îngrijorătoare în altul.
Mai jos găsești reperele folosite cel mai des în practică pentru adulții fără diabet, plus pragurile de diagnostic și, separat, țintele recomandate persoanelor cu diabet care își monitorizează glicemia.
Repere pentru adulți fără diabet, pe momente ale zilei
Dimineața, pe nemâncate
În mod obișnuit, o glicemie a jeun este considerată normală dacă este sub 100 mg/dL, adică sub 5,6 mmol/L, potivit Mayo Clinic
Intervalul 100–125 mg/dL, adică 5,6–6,9 mmol/L, este încadrat ca prediabet, iar 126 mg/dL, adică 7,0 mmol/L, repetat pe teste separate, susține diagnosticul de diabet.
Înainte de masă, la prânz sau seara
La o persoană fără diabet, glicemia înainte de masă tinde să fie apropiată de cea de dimineață pe nemâncate, de regulă în jurul intervalului normal. În practică, se urmărește să nu fie persistent peste pragurile de prediabet sau diabet. Reperele de diagnostic rămân cele ale glicemiei a jeun și ale testelor standard.
La 1–2 ore după masă
După masă, glicemia atinge un vârf, de obicei la aproximativ o oră, apoi coboară. Pentru persoanele fără diabet, un reper folosit frecvent este să fie până la 7,8 mmol/L la două ore după masă, adică până la 140 mg/dL.
Dacă, la două ore după un test de toleranță la glucoză, valoarea este 200 mg/dL, adică 11,1 mmol/L sau mai mare, acesta este criteriu de diabet.
Seara, înainte de culcare
Nu există un singur „normal” universal valabil, fiindcă depinde de ora ultimei mese și de compoziția ei. Dacă ai mâncat târziu, glicemia poate fi încă mai sus decât în alte seri. În lipsa diabetului, ideea practică este să revii în intervale similare celor de bază până dimineața.
Repere rapide, în mg/dL și mmol/L
| Momentul măsurării | Repere uzuale la adulți fără diabet |
|---|---|
| Dimineața, pe nemâncate | sub 100 mg/dL, sub 5,6 mmol/L |
| La 2 ore după masă | până la 140 mg/dL, până la 7,8 mmol/L |
Conversia se face simplu, mg/dL împărțit la 18 înseamnă mmol/L, iar mmol/L înmulțit cu 18 înseamnă mg/dL.
Ce înseamnă „ținte” dacă ai diabet și îți monitorizezi glicemia
Dacă cineva are diabet, discuția se schimbă. Nu mai vorbim despre „normal”, ci despre ținte de control, stabilite împreună cu medicul, în funcție de vârstă, tratament, riscul de hipoglicemie și alte boli.
Pentru majoritatea adulților cu diabet, țintele folosite frecvent sunt
-
înainte de masă 80–130 mg/dL, adică 4,4–7,2 mmol/L
-
la 1–2 ore după începutul mesei sub 180 mg/dL, adică sub 10,0 mmol/L
În Marea Britanie, NICE oferă exemple de ținte similare, inclusiv pentru măsurarea după masă, unde indică 5–9 mmol/L la cel puțin 90 de minute după masă, adică aproximativ 90–162 mg/dL, în funcție de planul individual.
De ce aceeași valoare arată altceva la oameni diferiți
Metoda de măsurare
Glucometrul măsoară de obicei sânge capilar, iar laboratoarele raportează frecvent glucoză plasmatică. Diferențele sunt mici, dar pot conta la limită. Dacă ai valori repetitive la limită, confirmarea se face prin analize de laborator și criterii standard.
Așa-numitul „fenomen al zorilor”
Unele persoane au glicemie mai mare dimineața față de seară, chiar fără să mănânce, din cauza hormonilor de trezire. La cei cu prediabet sau diabet, acest fenomen poate fi mai vizibil.
Ce ai mâncat și cât ai mâncat
Carbohidrații rafinați, băuturile îndulcite, mesele foarte bogate în amidon pot urca mai mult glicemia, iar mișcarea după masă o poate tempera.
Când merită să suni medicul, chiar dacă nu ai diabet diagnosticat
Ia în calcul un consult și analize dacă se repetă una dintre situațiile de mai jos
-
glicemie a jeun peste 100 mg/dL în mod repetat, mai ales dacă urcă spre 126 mg/dL
-
valori la două ore după masă care depășesc frecvent 140 mg/dL
-
simptome compatibile cu hiperglicemia, cum sunt sete intensă, urinări frecvente, scădere în greutate fără explicație, oboseală persistentă
Diagnosticul nu se pune după o singură măsurare acasă. Se confirmă prin criterii standard, cum sunt glicemia a jeun, HbA1c sau testul de toleranță la glucoză, interpretate medical.
