Din cuprinsul articolului
Un nou studiu aduce în prim-plan rolul vitaminei D în sănătatea creierului. Cercetarea sugerează că nivelurile mai ridicate de vitamina D în perioada de mijloc a vieții pot fi asociate cu un risc mai scăzut de modificări cerebrale legate de demență.
Rezultatele nu demonstrează o relație directă de cauză, dar indică o direcție importantă pentru prevenție.
Cercetătorii au analizat datele a 793 de adulți incluși în cohorta Framingham Heart Study. La începutul studiului, participanții aveau în medie 39 de ani și nu prezentau semne de demență.
În perioada 2002–2005, specialiștii au măsurat nivelul de vitamina D din sânge. Aproximativ 16 ani mai târziu, participanții au fost supuși unor investigații imagistice pentru a evalua prezența proteinelor asociate cu boala Alzheimer, în special tau și beta-amiloid.
Nivelurile de vitamina D peste 30 ng/mL au fost considerate optime. Aproximativ 34% dintre participanți aveau valori sub acest prag, iar doar 5% luau suplimente.
Analiza a ținut cont și de alți factori relevanți pentru sănătatea creierului, precum vârsta, sexul, fumatul, tensiunea arterială, diabetul și indicele de masă corporală.
Ce au descoperit cercetătorii
Rezultatele arată o legătură clară între vitamina D și unul dintre markerii cheie ai demenței.
Persoanele cu niveluri mai ridicate de vitamina D au avut, după 16 ani, niveluri mai scăzute de proteină tau în creier. Această proteină este asociată cu degradarea cognitivă și cu apariția bolii Alzheimer.
În schimb, nu s-a identificat o legătură semnificativă între vitamina D și beta-amiloid, un alt marker implicat în boală.
„Rezultatele sugerează că nivelurile mai mari de vitamina D în perioada de mijloc a vieții pot avea un efect protector asupra acumulării de tau în creier”, a explicat Martin David Mulligan, autor al studiului.
De ce este importantă proteina tau
Proteina tau joacă un rol esențial în stabilitatea neuronilor. Atunci când se acumulează anormal, ea contribuie la deteriorarea celulelor nervoase și la pierderea funcțiilor cognitive.
Niveluri mai scăzute de tau pot indica o îmbătrânire cerebrală mai sănătoasă. De aceea, orice factor care influențează această proteină devine relevant în cercetarea demenței.
Studiul evidențiază un moment critic. Perioada de mijloc a vieții, în jurul vârstei de 40 de ani, este o etapă în care intervențiile asupra stilului de viață pot avea impact pe termen lung.
„Aceasta este o perioadă în care modificarea factorilor de risc poate avea cel mai mare efect”, a subliniat autorul studiului.
Vitamina D poate fi obținută din mai multe surse. Expunerea la soare rămâne principala cale. Alimentația contribuie prin consumul de pește gras, precum somonul sau sardinele, lactate fortificate și ouă. Suplimentele pot fi o opțiune, dar trebuie recomandate de medic.
Limitele studiului
Cercetătorii atrag atenția că rezultatele trebuie interpretate cu precauție. Nivelul de vitamina D a fost măsurat o singură dată, la începutul studiului, fără a urmări variațiile în timp.
Studiul este observațional. El identifică asocieri, dar nu poate demonstra că vitamina D previne direct demența.
Este posibil ca persoanele cu niveluri mai mari de vitamina D să aibă și alte obiceiuri sănătoase care contribuie la protecția creierului.
Numărul cazurilor de demență este în creștere la nivel global. În acest context, prevenția devine o prioritate.
Acest studiu adaugă o piesă importantă în înțelegerea modului în care nutriția și stilul de viață influențează sănătatea creierului pe termen lung.
Mesajul este clar. Vitamina D nu este doar despre oase sau imunitate. Ea poate juca un rol și în protejarea funcției cognitive, mai ales dacă nivelul este menținut în parametri optimi încă din prima parte a vieții adulte.
