Din cuprinsul articolului
Zi de mare sărbătoare. Cruce albastră în calendarul creștinilor ortodocși. Este cu atât mai însemnată deoarece pică vineri, zi de post și de Sfântul Maslu.
Ziua de 21 octombrie are o mare însemnătate pentru toți creștinii ortodocși și este cinstită așa cum se cuvine acolo unde tradițiile se păstrează intacte de sute de ani. Așa cum este în Ardeal, spre pildă.
21 este și sfântul 3…, (2+1=3), Sfânta Treime…, dar și ziua în care enoriașii îi sărbătoresc pe Sfinții Visarion, Sofronie, Oprea, Ioan de la Galeș și Moise Măcinic din Sibiel.
Născut în Bosnia din părinți de neam român
Cuviosul Visarion Sarai s-a născut în Bosnia, din părinți de neam român. De tânăr a intrat în monahism la Mănăstirea Sfântului Sava, după ce a călătorit pe la multe locuri sfinte și îndeosebi la Ierusalim și la Muntele Athos.
Pentru râvna sa în apărarea credinței ortodoxe, Sfântul Visarion a fost intemnițat la Sibiu şi în cele din urmă, în fioroasa închisoare din Kufstein, unde a murit, pentru mărturisirea credinței ortodoxe.
Cuviosul Mărturisitor Sofronie s-a născut în satul Cioara, din părțile Orăştiei, ca fiu al unei familii preoțești. Ucenicia în călugărie şi-a făcut-o în Țara Românească.
Reîntors la Cioara, a întemeiat un schit în mijlocul codrilor, învățând pe români calea mântuirii. Pentru râvna lui față de Legea ortodoxă, a fost închis în temnița de la Bobâlna.
Eliberat de mulțime, Cuviosul Mărturisitor a plecat în Munții Apuseni, îndemnând pe credincioși să țină credința cea adevărată. A fost prins din nou și închis la Abrud.
Mai târziu, Cuviosul Mărturisitor Sofronie s-a retras la Mânăstirea Argeșului, unde a murit în pace.
Cât a putut să îndure din dragoste pentru poporul român!
Erou mărturisitor al dreptei credințe, Sfântul Mucenic Oprea s-a născut în Săliștea Sibiului, pe vremea împărătesei Maria Tereza (1740-1780).
Era plugar și împreună cu soția și copiii lui ducea o viață de bună cucernicie și plăcută lui Dumnezeu.
La vremea aceea, semeața împărăteasă multă silnicie făcea credincioșilor de sub stăpânirea ei, ca să-i rupă de Biserica Ortodoxă și să-i plece unirii cu Roma.
Le răpea bisericile, pe preoți îi izgonea, pe cei care nu se clătinau de la dreapta credință și nu se plecau Romei îi lovea cu biruri și poveri și umplea temnițele cu ei.
În amărăciunea lor, creștinii se rugau fierbinte lui Dumnezeu să nu-i lase să piară cu totul; iar Dumnezeu și-a plecat urechea cu milă și a ridicat pe Oprea din Săliște, bărbat drept și luminos, să le fie apărător în cumplita lor primejdie.
Astfel, evlaviosul Oprea porni cu încredere la luptă pentru apărarea dreptei credințe. Mai întâi își întări sufletul cu post și rugăciune, cu binecuvântările preoților izgoniți de la sfintele lor prestoale și cu bunele povețe de la bătrânii înțelepți.
Apoi căută, prin munții și văile din împrejurimi, mulțimea dreptcredincioșilor, pretutindeni îmbărbătând pe cei ce pătimeau, mângâind pe cei ce suspinau și sprijinind pe cei ce se clătinau.
Când se înfățișă înaintea căpeteniei de la cârma țării și îi ceru oprirea prigoanelor și sloboda mărturisire a dreptei credințe, căpetenia îl mustră că pe un răzvrătit și îl amenință cu temnița și moartea, dacă nu se pleacă unirii cu Roma.
Văzând această neomenie, în toamna anului 1748, evlaviosul Oprea merse la Viena să se plângă împărătesei și să-i ceară libertate pentru Biserica Ortodoxă, arătând că unirea cu Roma s-a făcut atât de ascuns, încât nici preoții n-au știut ce este.
Împărăteasa i-a spus cu viclenie că i-a ascultat plângerea, dar în ascuns a dat poruncă pentru mai mari prigoane, iar Oprea să fie întemnițat de îndată ce va sosi în Ardeal.
Prin vrerea lui Dumnezeu, aflând de această ticăloșie, evlaviosul Oprea a rămas în Banat ca cioban la oi.
Dar după puțin timp, înainte de Sfintele Paști, evlaviosul Oprea nemaiputând răbda suferințele dreptcredincioșilor, merse iarăși la Viena și ceru împărătesei oprirea prigoanelor, și zicea: „Sau vlădică de legea noastră, sau drum slobod să plecăm din țară”. Împărăteasa porunci că fericitul Oprea să fie prins și osândit la temniță pe viață în cetatea Kufstein din Tirol.
Pe fericitul Oprea l-a așteptat vreme îndelungată soția sa Stana, stând la ușa bisericii, împodobită în negru, plângând și cerând milă ca să-și poată crește copiii.
Dar el n-a mai venit, împodobindu-se în temniță cu cununa nepieritoare a sfinților mucenici.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Tot în această zi se face pomenirea a Sfinților Mărturisitori Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel.
