Din cuprinsul articolului
Moartea este un subiect despre care multor oameni nu le place să discute, dar este o parte a vieții cu care trebuie să ne confruntăm cu toții. Uneori, cu cât știi mai multe despre un subiect, cu atât devine mai puțin înspăimântător. Iată 10 lucruri pe care s-ar putea să nu le știți despre moarte.
1. Moartea este adesea un proces
Există multe cauze ale morții, iar multe dintre ele sunt imediate. Dar pentru persoanele care știu că moartea se apropie – fie din cauza bolii sau a bătrâneții – există anumite semne. Aceste semne includ încetinirea respirației, scăderea sau slăbirea ritmului cardiac, scăderea tensiunii arteriale (TA) și schimbarea culorii pielii, spune Dr. Zachary Pallas, director medical al Hebrew Home at Riverdale, Riverdale, N.Y. Acest proces și ordinea în care apar simptomele pot fi puțin diferite pentru toată lumea.
„În general, în perioada premergătoare decesului, persoana va deveni de obicei palidă din cauza scăderii tensiunii arteriale”, spune el. „Degetele pot deveni reci sau albastre. Dacă simțiți pulsul, acesta va fi slab, iar apoi încep să dezvolte o respirație neuniformă și acesta este un semn că lucrurile nu merg bine.”
2. Atunci când respirația încetinește, moartea este probabil aproape
Dr. Pallas explică faptul că pot exista pauze între respirații, în timpul cărora persoana pare să nu mai respire timp de 15 până la 20 de secunde. El spune că familiile își fac adesea griji în acest moment, dar le asigură că este o parte normală a procesului de moarte.
3. Există 2 etape ale morții
Prima etapă, cunoscută sub numele de moarte clinică, are loc atunci când inima unei persoane încetează să mai bată. Aproximativ patru până la șase minute mai târziu, celulele creierului încep să moară din cauza pierderii de oxigen și are loc moartea biologică, potrivit Asociației Americane de CPR, care certifică persoanele în primul ajutor, resuscitare cardiopulmonară (CPR), utilizarea unui defibrilator extern automat (AED) și multe altele.
Deși uneori este posibilă resuscitarea persoanelor în timpul morții clinice, acest lucru nu este posibil în timpul morții biologice.
4. Resuscitarea cardio-respiratorie nu este întotdeauna la fel de eficientă ca la televizor
Spectacolele și filmele de la televizor i-au făcut pe mulți să creadă că resuscitarea cardiopulmonară (CPR) salvează viața majorității oamenilor. Într-un studiu publicat într-o revistă de specialitate, 95% dintre cei 500 de pacienți de la camera de urgență au obținut majoritatea informațiilor despre resuscitarea cardiacă din emisiunile TV, iar mai mult de jumătate credeau că rata de succes a resuscitării este de 75%.
Cu toate acestea, realitatea este diferită, în special pentru persoanele cu boli cronice. Conform studiilor anterioare, rata globală de supraviețuire după resuscitare este în medie de aproximativ 12 % pentru stopurile cardiace în afara spitalului și de 24-40 % pentru stopurile în spital. Deși CPR salvează multe vieți, aceasta poate avea, de asemenea, un efect negativ asupra sănătății și calității vieții unei persoane. Autorii studiului subliniază importanța discutării potențialelor riscuri și beneficii ale resuscitării cu medicul dumneavoastră și cu cei dragi, în special atunci când vine vorba de îngrijirea la sfârșitul vieții.
5. Auzul poate fi ultimul simț pe cale de dispariție
Se crede în general că auzul este ultimul simț pe care îl pierdem înainte de moarte. Un studiu a arătat că sistemele auditive ale pacienților din azil răspund în mod similar cu cele ale subiecților de control tineri și sănătoși cu doar câteva ore înainte de sfârșitul vieții. „Auzul este cel mai pasiv simț”, spune Pallas, explicând că, atunci când moartea pare iminentă, ”încurajăm familiile să vorbească și să împărtășească ultimele gânduri, dragostea și sprijinul cu cei dragi, pentru că, chiar dacă le scade tensiunea arterială și devin tăcuți, ei pot auzi ceea ce spunem noi.
6. Capacitatea de a urina și defeca
Când suntem în viață, creierul nostru trimite în mod constant semnale pentru a spune diferitelor părți ale corpului nostru ce să facă. La moarte, aceste semnale se opresc și mușchii noștri se relaxează. „Nu mai există semnale neuronale către vezică sau intestin, acestea se relaxează”, spune Pallas.
