Din cuprinsul articolului
17 august, zi de mare sărbătoare. Ce sfânt cinstim azi și care este rugăciunea pe care creștinii ortodocși este bine să o rostească în zi de sărbătoare…
În fiecare an, pe 17 august, îl cinstim pe Sfântul Mucenic Miron. A trăit în Ahaia, pe vremea păgânului împărat Deciu, fiind ighemon în acea țară Antipatru. El era de neam cinstit și bogat, bun la obicei și având dragoste fierbinte către Dumnezeu și către oameni.
Sfântul Mucenic Miron era cu toată viața plăcut lui Dumnezeu.
Iar în ziua Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, intrând Antipatru în biserica creștinească ca să prindă pe creștinii adunați și să-i schingiuiască, Sfântul Miron umplându-se de râvnă, a defăimat pe ighemon cu mustrări și l-a ocărât.
L-au chinuit cumplit…
Un destin crunt a avut căci l-au prins, l-au chinuit cumplit și, spânzurându-l de un lemn, l-au strujit cu unghii de fier și l-au ars cu foc. Și fiind aruncat într-un cuptor încins, a ieșit foc din cuptor și a ars 150 de slugi păgâne, care stăteau împrejur.
Iar sfântul era păzit cu darul lui Hristos și binecuvânta pe Dumnezeu, stând viu și nevătămat în mijlocul cuptorului. Și se vedeau în văpaie sfinții îngeri înconjurându-l și prefăcând focul în răcorire, notează doxologia.ro.
Apoi, cuptorul stingându-se și sfântul ieșind din el fără vătămare, îl sileau să se închine idolilor. Și nesupunându-se el, ighemonul a poruncit să-i jupească pielea de pe dânsul în curele, de la umeri până la picioare.
Iar mucenicul, rupând o curea de pe sine, a aruncat-o în fața ighemonului. Deci iarăși a fost strujit cu unghii de fier peste trupul cel jupuit, apoi s-a dat fiarelor spre mâncare, dar sfântul a rămas nevătămat de ele.
Și văzându-se ighemonul Antipatru rușinat de Miron, răbdătorul de chinuri al lui Hristos, s-a umplut de mânie și de nebunie și s-a ucis singur cu mâinile sale, pierind cu sunet și dându-și necuratul său suflet diavolilor în iad spre veșnica muncă.
Iar Sfântul Mucenic Miron a fost dus în cetatea Cizicului și acolo, tăindu-i-se capul, s-a sfârșit, dându-și sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Deci, luând cunună mucenicească, a intrat întru bucuria Domnului său.
Ce rugăciune este bine să rostim azi
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniţi, popoare, să cântăm…
“Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adunându-ne la pomenirea Mucenicului Miron, purtătorul de chinuri, să cântăm toţi laudă lui Dumnezeu, Celui Ce l-a întărit pe el, ca să piardă stăpânirea luptătorului.
Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adusu-te-ai pe tine Făcătorului de bine dar şi sfinţit prinos, frumoasă junghiere şi jertfa cu bună mireasmă, ca unul care ai pătimit după Lege, mucenice mult pătimitorule.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca un înţelept, ca o biserică curată a Celui Ce a strălucit din Fecioară, ai gonit, mărite, pe lupul cel stricător de suflet, care năvălise să tulbure staulul cel Dumnezeiesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Tu Singură ai născut fără ispită de nuntă pe Dumnezeu, pe Care îl mărturisesc purtătorii de chinuri mucenici. Acela S-a asemănat nouă şi a stricat înşelăciunea, Preacurată Stăpână.”
