Din cuprinsul articolului
Dr. Oana Bucur, medic specialist în medicină internă și gastroenterologie care a lucrat la Spitalul Sf. Spiridon din Iași, dezvăluie realitatea gărzilor medicale dificile, cu situații extreme, epuizare fizică și emoțională și provocările sistemului românesc de urgență.
În mijlocul dezbaterilor despre gărzile medicale neacoperite din România, un medic din Iași a făcut publică experiența sa din timpul gărzii într-un spital regional important.
Dr. Oana Bucur este specialist în medicină internă și gastroenterologie și a lucrat la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon” din Iași, unitate medicală cunoscută pentru volumul mare de pacienți și diversitatea cazurilor de urgență.
„Mereu se creează o falie între medici și pacienți, și parlamentarii tot nu fac nimic, ne lasă să ne certăm noi. Întelegeți că trebuie sa fim TOȚI de aceeași parte ca să ne fie bine. Nu e o luptă între medic și pacienți, ci între medici+pacienți si guvernanți!”, a scris medicul pe Facebook.
Mărturia sa oferă o privire profundă în realitatea dificilă a medicilor de gardă, cu responsabilități enorme și situații limită care pun la grea încercare atât profesionalismul, cât și rezistența fizică și emoțională.
Un medic rupe tăcerea: ce se întâmplă într-o gardă: „Iadul pe pământ”
Dr. Bucur a ales să dezvăluie pe rețelele sociale ce înseamnă, în realitate, o gardă medicală într-un spital cu presiune mare:
-
Descrierea gărzilor: Medicii se confruntă cu un volum mare de pacienți
„Ca să înțelegeți, într-o gardă se pot interna într-o clinică 50 pacienți și în plus vreo sută de alte consultații în urgență, consultații în UPU, consultații prin secția de ortopedie sau unde se mai cere. Mai aveai și pacienții din clinica în grija, adică 100, plus contravizita seara. Analize de verificat, tratamente de modificat. Medici de gardă = 1 plus 1-2 rezidenti. Așa greu era că am hotărât să mergem în gărzile mari doar rezidenți de anul 5 ca să facem față și pentru că eram destul de independenți, nu trebuie să întrebăm medicul de gardă din cinci în cinci minute câte ceva.
Garda dura 24 ore plus, dacă aveai ghinionul și pica în timpul săptămânii, înca 7 ore de munca a doua zi. Credeți-mă că au fost garzi în care nu am ațipit nici cinci minute, iar în cele în care reușeam, o făceam pe holul de la intrarea din clinică a doua ca să aud când vine cineva.
Când se facea schimbul de gardă in UPU pe la 2 noaptea era o oră în care era puțină liniște, nu mai curgeau internările. Îmi aduc aminte o noapte în care am ațipit pe un pat într-o rezervă, să fiu aproape de saloanele de terapie (camerele de gardă erau ori sus ori la subsol, pentru ce Dumnzeu mai funcționează?!) și o pacientă a avut criza epilepsie și având aura a urlat, un strigat sfâșietor. M-am trezit brusc și mă loveam de ușa că nu știam de unde și ce se aude. Da, la noi și epilepsii pentru că era intoxicată cu medicamente (luase prea multe deodată).
Cei 50 pacienți internați trebuie consultați, trebuie făcute recomandări de analize, verificare analizele, pus tratament, iar la cei din saloanele de terapie (evident că exista terapie, pe vremea mea eram și clinica de cardiologie, nu era alta în spital!) trebuiau facute foile și urmăriți îndeaproape. Socotiți voi 150 pacienți la trei medici în 24 ore. Plus 100 în clinica. Mai aveți timp de mâncat?”
-
Momente extreme și cazuri grave
„În prima mea gardă au fost două stopuri în același timp, unul la un etaj și unul la altul, eu rezident de anul I și medicul de gardă. Nu exista gardă fără resuscitări, fără stopuri, fără nenorociri. (…) Veneau intoxicați cu ciuperci, spirt, medicamente, îngrășăminte, sinucigași. Greu e puțin spus.”
-
Promisiunea făcută sieși, după epuizare fizică și emoțională
„Mi-am jurat că nu voi mai face în viața mea gărzi de medicină internă într-un spital precum Spiridon din Iași. Numai un om care a făcut asta poate aprecia colegii care se SACRIFICĂ pentru populație, câștigând cât pe un machiaj de nuntă și pierzând nopți și sănătate.”
-
Despre sistemul actual de gărzi
„Așa că ușurel cu aruncatul pietrelor! Cine nu a trăit lucrurile astea e bine să nu emită judecăți, iar soluțiile să vină de la cei care muncesc. Care nu a trăit lucrurile astea e bine să nu emită judecăți și soluțiile să vină de la cei care muncesc. Asistentul, infirmiera sau brancardierul muncește în ture, nu stă 30 de ore în picioare. E inuman! Într-o gardă de-a mea vedeam trei ture de asistenți, plus a patra în cea de-a doua zi. Asta e soluția, după părerea mea: schimburi! Schimburi care pot fi din exterior, nu doar cu medicii din clinică.”
Realitatea dificilă a medicilor de gardă
Mărturia Dr. Oana Bucur oferă un tablou frust și realist al ceea ce înseamnă serviciile de gardă într-un spital de urgență foarte solicitat din România.
Un volum mare de pacienți, cazuri critice, lipsa somnului, presiune emoțională și un sistem în care soluțiile pentru protejarea sănătății medicilor par încă neimplementate.
