Din cuprinsul articolului
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a declarat, în unanimitate, drept inadmisibile cererile depuse în cauza „Adrian Năstase împotriva României” (cererile nr. 46/15 şi 744/15), decizia fiind definitivă, potrivit unui comunicat al tribunalului cu sediul la Strasbourg (Franţa), citat de RTV.
Cazul se referă la procedurile penale împotriva lui Adrian Năstase şi a soţiei sale, Dana Năstase, acuzaţi de import ilegal de bunuri în România pentru folosinţă proprie, între 2002 şi 2004, prin intermediul unor companii conduse de înalţi funcţionari guvernamentali într-o perioadă când fostul politician deţinea funcţia de prim-ministru.
Potrivit comunicatului, CEDO a decis că, în final, statul reclamat nu şi-a încălcat obligaţiile ce îi revin conform articolului 34 (dreptul la solicitare individuală) sau 38 (examinarea contradictorie a cauzei) al Convenţiei.
Adrian Năstase s-a plâns la CEDO şi de modul de constituire a completului de judecată, dar CEDO a decis că plângerile reclamanţilor au fost „în mod evident neîntemeiate”.
Drept urmare, li s-au respins și aceste plângeri, în conformitate cu articolul 35, aliniatele 3 şi 4, al Convenţiei Europene privind Drepturile Omului.
De asemena, Adrian Năstase a atacat la CEDO decizia de condamnare de patru ani şi jumătate primiţi cumulat în două dosare: „Zambaccian” şi „Trofeul calităţii”.
Care i-a răspuns CEDO lui Năstase
CEDO a ajuns la următoarele concluzii cu privire la fiecare plângere:
– Camera de cinci judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a fost constituită conform normelor interne şi aplicarea lor nu a avut consecinţe care ar fi putut fi incompatibile cu scopul şi obiectul dreptului la ”un tribunal legal” în cadrul înţelesului dat de Convenţia Europeană privind Drepturile Omului;
– Dubiile reclamanţilor legate de imparţialitatea completului de judecată care a judecat apelul nu au avut justificări nici subiective, nici obiective;
– Cerinţele unui proces corect nu au necesitat o nouă examinare a tuturor martorilor care nu fuseseră examinaţi de completul care a judecat apelul, astfel că principiul nemijlocirii nu fusese subminat;
– Nu a existat nicio aparenţă de încălcare a articolului 6 (dreptul la un proces corect) al Convenţiei, cu privire la presupusa utilizare a atragerii în capcană de către poliţie;
– În final, statul reclamat nu şi-a încălcat obligaţiile ce îi revin conform articolului 34 (dreptul la solicitare individuală) sau 38 (examinarea contradictorie a cauzei) al Convenţiei, mai notează RTV.
