sâmbătă, octombrie 24, 2020

Sfânta Maria Mică sau Nașterea Sfintei Marii este o sărbătoare extrem de importantă pentru creștini și are o dată fixă, în fiecare an, la 8 septembrie.

Luna septembrie în sine este una a schimbărilor, mai ales că anul bisericesc începe la 1 septembrie.

Nașterea Fecioarei Maria are o importanță deosebită pentru lumea creștină și evenimentul religios este sărbătorit cu mare fast de către toți credincioșii.

Citește și:

De sute şi sute de ani, în jurul acestei sărbători duhovnicești s-au împletit o mulțime de tradiții și obiceiuri care s-au transmis din generaţie în generaţie.

În tradiţia populară intervalul 7-9 septembrie este cunoscut sub denumirea de „zilele sacre” sau „cercurile Sfintei Mării”.

Pe 7 septembrie, așadar, credincioșii se pregătesc în Ajun, de marea sărbătoare.

În ordinea anului bisericesc, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului este primul dintre cele patru praznice dedicate Fecioarei Maria, cunoscută în popor ca Sântămăria Mică. Este un eveniment celebrat atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Romano-Catolică.

Citește și:

În tradiţia românească populară, luna septembrie se numeşte răpciune, vinimeriu, viniceriu, vinitel, considerată luna vinului deoarece încep culesul şi stoarcerea strugurilor pentru vin.

Pe 7 septembrie, cu o zi înainte de Sfânta Maria Mică, atât femeile, cât și bărbații se pregătesc de sărbătoare. Astfel, toți renunță la treburile gospodărești. Tradiția spune că ziua de dinaintea sărbătorii şi ziua de după aduc ghinion celor care lucrează – bărbaţii se vor lovi, iar femeilor li se va arde mâncarea.

Citește și:

Superstițiile nu permit muncile fizice și nici gătitul nu pentru că e vorba de vreun păcat, ci este un răgaz pe care ți-l acorzi conectându-te cu divinitatea. Renunțând la solicitarea fizică, îți rămâne timpul de rugăciune, de meditație, de milostenie.

De a o onora pe marea Sfântă Maria, milostivă și creatoare de miracole.

Există o veche tradiție pentru însănătoșire

Mai ales în Sudul ţării, se păstrează o veche tradiţie cunoscută sub numele de „ Cozonacul Maicii Domnului”. În ajunul sărbătorii, persoanele bolnave trebuie să prepare un cozonac cu multe arome şi stafide și să-l rumenească în cuptor. După aceea, bolnavul trebuie să împlinească un ritual: rupe cozonacul în două bucăţi: o parte o aruncă în curtea casei, iar cealaltă o mănâncă el. Pentru boală un cozonac, pentru mine vindecare şi sănătate!”

În dimineaţa sărbătorii, se aprinde o candelă lângă icoana Maicii Domnului și membrii familiei o roagă pe ocrotitoarea tututor credincioșilor să le dăruiască sănătate şi să le binecuvânteze căminul cu sănătate și cu roadele recoltei adunate în acest an.

În ziua praznicului, creştinii păstrează tradiția de a aduce la biserică, pentru a fi sfinţite, pâine, fructe şi lumânări. După slujba de sfinţire, credincioșii împart aceste ofrande binecuvântate copiilor şi săracilor, rugând-o pe Maica Domnului să aducă în familia lor : spor, armonie şi sănătate.

În tradiţia creştină există legenda potrivit căreia Drepţii Ioachim şi Ana, în vârstă fiind, şi-ar fi dorit nespus de mult un copil. Aceștia s-au rugat nespus, iar Dumnezeu le-a ascultat rugile fierbinți, dăruindu-le un odor cu chemare dumnezeiască, cu o menire sfântă pe pământ. Astfel s-a născut Fecioara Maria.

Nașterea Maicii Domnului este primul praznic din Anul bisericesc, care începe la 1 septembrie. Fecioara Maria s-a născut din parinți foarte înaintați în vârstă, Ioachim si Ana, ca rod al rugăciunii lor. Tatăl ei era din seminția lui David, iar mama ei din cea a lui Aaron.

La 8 septembrie, sărbătoarea Naşterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) marchează sfârşitul verii şi începutul toamnei, vremea se răceşte, începe migraţia păsărilor. O vorbă populară spune că acum se schimbă pălăria cu căciula.

Parteneri--