Din cuprinsul articolului
Ne înceracă panica, ne sperie fi e și gestul banal de a trece pragul casei și a ieși pe stradă, avem ticuri comportamentale pe care nu ni le putem controla, toate acestea ar putea fi semnele unei tulburări extrem de înșelătoare pe care nu trebuie s-o ignorăm
Dana Lascu
Specialistul consultat de Doctorul zilei spune că anxietatea nu e o afecțiune simplă sau de sine stătătoare, ci un amalgam de tulburări. „De fapt, vorbind despre anxietate, ne referim, după manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, la o serie de tulburări anxioase: panică cu şi fără agorafobie, agorafobia fără istoric de panică, fobia specifică, fobia socială, tulburarea obsesiv-compulsivă, stresul post-traumatic, stresul acut, anxietatea generalizată, tulburarea anxioasă datorată unei condiţii medicale generale, tulburarea anxioasă indusă de o substan- ţă şi tulburarea anxioasă fără altă specificaţie. Sigur că setul de criterii de diagnostic pentru fiecare din aceste tulburări este analizat separat şi diagnosticul diferenţial este esenţial în stabilirea pa- şilor de urmat în ceea ce priveşte tratamentul”, explică Elena Calvun, psiholog specialist în psihologie clinică.
Nu o conștientizăm întotdeauna
Tot ea ne dezvăluie și că această stare nu poate fi, întotdeauna, definită, conștientizată sau motivată. „După cum vedeţi, tulburările anxioase pot căpăta o mulţime de forme, dar nu cred că doriţi să facem acum un curs de psihiatrie, aşa că va răspund la întrebarea generală despre „anxietate” pornind cu definiţia cuvântului anxietate din Dex: Stare de nelinişte, de aşteptare încordată, însoţită de palpitaţii, jenă în respiraţie etc., întâlnită în unele boli de nervi. [Pr.:-xí-e-] – Din fr.anxiété, at. anxietas, -atis. (DEX 2009). Şi, la această definiţie, aş sublinia faptul că această nelinişte nu este întotdeauna definită, conştientizată, pacientul nu găseşte un motiv anume şi tulburările fiziologice sunt întotdeauna prezente. De asemenea, pacientul are o preocupare persistentă în legătură cu faptul de a nu avea astfel de senzaţii în viitor, evită situaţiile în care au apărut în trecut „trăiri” greu de gestionat”
Cum se tratează
În funcţie de intensitatea simptomatologiei sau de asocierea cu alte patologii psihiatrice sau nu, internarea poate fi necesară. „Monitorizarea tratamentului, indiferent de natura lui, este absolut necesară, acesta ajustându-se în funcţie de reacţia pacientului la tratament şi de reintegrarea lui la ritmul obişnuit de viaţă. Sigur că pacientul cere ajutor atunci când ajunge la convingerea că nu mai reuşeş- te să se adapteze eficient la viaţa de zi cu zi fără ajutor, când nu mai reuşeşte să facă ceea ce putea să facă înaintea apariţiei simptomatologiei. Şi acest lucru nu este uşor de acceptat, putând să ne afecteze atât în plan personal („zdruncinând” stima de sine şi relaţiile cu cei din jur), cât şi profesional. Pacienţilor le precizez însă, întotdeauna, că faptul de a cere ajutor este semn de maturitate, de în- ţelepciune şi putere”, susține psihologul specialist Elena Calvun.
– Doctorul zilei: Aveţi statistici legate de prevalenţa anxietăţii în rândul publicului român?
– Elena Calvun, psiholog specialist: Legat de prevalenţa anxietăţii în rândul românilor va pot da rezultatele unui studiu privind sănătatea mentală în România, apărut în revista Management în Health, vol. 13, nr. 3 (2009). „În cazul tulburărilor de anxietate, valoarea prevalenţei creşte de la 5,5% la 18-34 de ani la 6,8% la grupa de 35-49 de ani şi apoi la 10,3% la grupa 50-64 de ani, aproape dublându-se în comparaţie cu cei de 18-34 de ani, pentru că ulterior să scadă la 5,2% pentru grupa de 65 de ani şi peste.”
Cauzele apariției sale pot rămâne ascunse
Practic, subliniază psihologul, în funcţie de evaluarea făcută de un specialist, medic psihiatru sau psiholog, se stabileşte dacă tratamentul va fi medicamentos, medicamentos şi psihologic (psihoterapie) sau psihologic. „Cauzele apariţiei tulburărilor anxioase nu sunt întotdeauna uşor de găsit şi medicamentele prescrise de medicul psihiatru pentru dezechilibrele fiziologice ale organismului pot aduce o ameliorare relativ rapidă a simptomatologiei, dar pot să rămâ- nă „ascunse” şi nerezolvate cauzele emoţionale, psihologice”, spune Elena Calvun.
Iar tulburarea poate reveni după o perioadă, spune psihologul.
„Mulţi pacienţi rămân îngrijoraţi de reapariţia simptomatologiei şi atunci apelează la psihoterapie pentru a în- ţelege cum ar putea reacţiona altfel în faţa situaţiilor de criză, a problemelor şi a stresului de zi cu zi pentru a nu- şi mai solicita atât de mult organismul care, până la urmă, trimite semnale spre schimbare. Aceşti pacienţi nu sunt slabi sau neajutoraţi psihologic, sunt persoane care au fost puternice prea mult timp, au „uitat” să se gândească la sănătatea şi starea lor de bine, să analizeze impactul stresorilor asupra fiinţei lor, în goana rezolvării de probleme”, mai spune psihologul specialist.
