Cercetători de la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore (SUA) au pus în evidență o legătură între durata și calitatea somnului și unele semne caracteristice ale bolii Alzheimer.
Ei au reliefat relația dintre depozitele de beta-amiloidă din creier și somnul insuficient. Plăcile de proteină beta-amiloidă sunt considerate neurotoxice, acumularea lor perturbând buna funcționare cerebrală.
Studiul s-a desfășurat pe persoane cu vârsta medie de 76 de ani. S-a demonstrat că cele care dormeau cel mai puțin și al căror somn era cel mai perturbat aveau cele mai ridicate concentrații de depozite dăunătoare. Întrebarea pe care și-o pun cercetătorii este ce apar mai întâi: tulburări ale somnului sau acumulările de beta-amiloidă.
Drept răspuns, ei amintesc un studiu recent care a arătat că somnul de proastă calitate perturbă capacitatea de ‘autocurățare’ a creierului, adică eliminarea particulelor toxice, printre care se află și beta-amiloida.
Specialiștii apreciază că, în acest context, dar și din alte motive, calitatea somnului persoanelor vârstnice trebuie să beneficieze de o mai mare atenție din partea serviciilor medicale.
