Din cuprinsul articolului
Boala care a răpus-o pe Maria României. Mama regelui Carol al II-lea a fost principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a principelui devenit ulterior regele Ferdinand I al României.
După moartea Regelui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930), acesta a reușit îndepărtarea Reginei Maria din viața politică, obligând-o practic să trăiască într-un soi de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran.
În ultimii doi ani de viață, bolnavă fiind, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa, revenind în țară în vara lui 1938, murind la reședința sa de la Pelișor.
Ce boală a răpus-o pe regina Maria?
Maria a avut de suferit din cauza unei boli infecţioase care s-a făcut responsabilă de moartea a cel puțin 40-100 de milioane de oameni. Gripa spaniolă s-a răspândit în multe ţări, fiind cunoscută pentru rata de mortalitate crescută.
Regina Maria a avut gripă spaniolă. Ce a scris în jurnal despre boală
Gripa spaniolă a provocat 40-100 de milioane de decese în cursul anilor 1918-19, cu militari şi populaţie civilă la un loc. Victimele celebre ale gripei spaniole s-au numărat poetul francez Guilaume Apollinaire, pictorul austriac Gustav Klimt, sociologul german Max Weber, și primul șef al statului sovietic Yakov Sverdlov.
Boala care a răpus-o pe Maria României
În România, printre victimele necruțătoarei gripe spaniole s-au aflat generalul Eremia Grigorescu, eroul de la Oituz și Mărășești, precum și Fotin Enescu, un bun ministru al Domeniilor, foarte apreciat de Regina Maria.
La rândul său, Regina Maria era să fie răpusă de această boală, care a afectat-o chiar în clipa supremului ei triumf, cel de a vedea realizată România Mare, ea fiind recunoscută de către supușii ei drept „împărăteasă a tuturor românilor”.
„N-am mai scris de 20 de zile! Am fost bolnavă, foarte bolnavă, lovită brusc și pe neașteptate, pe la spate, cum s-ar spune, și am fost țintuită la pat – tocmai când lumea voia să se bucure alături de mine.
Boala m-a luat de sâmbătă, m-am trezit cu capul greu și dureros, am îndurat cu greu câteva audiențe… Dar am fost bolnavă – o boală oribilă, dureroasă, cum n-am avut în viața mea.
Zile întregi de febră chinuitoare și greață, slăbiciune, halucinații crunte și insomnia neîntreruptă, până am crezut că voi înnebuni. Deci aceasta e celebra gripă spaniolă – ei bine, de acum știu că nu e de glumă cu ea”, scria regina pe 26 decembrie 1918 în Jurnalul ei de război, ținut în perioada 1916-1919, potrivit clicksanatate.ro.
Cauze
Apariția bolii sunt datorate de mai multe cauze, precum lipsa igienei, serviciilor medicale, tratamentului adecvat, războiul, supraaglomerarea orașelor cu militari și sărăcia. Boala debuta ca o gripă obișnuită, iar simptomele preexistente se acutizau.
Semne și simptome
Bolnavii mureau în primele 48 de ore, predispuși la infecții bacteriene, ce au dus la decesul celor mai mulți bolnavi în timpul pandemiei.
Bolnavii ajungeau foarte rapid la temperaturi mari
Este cunoscut faptul că gripa spaniolă era de cele mai multe ori mortală, moartea survenind destul de rapid, organismul bolnavilor fiind în primă fază depășit. Cu un debut brusc, cu dureri în piept, tuse neproductivă (seacă, uscată).
Bolnavii ajungeau foarte rapid la temperaturi mari, 40°C chiar, febra persistând în unele cazuri mai multe zile. Studiile recente, pe țesut din acea perioadă, au stabilit că virusul H1N1 provoca o „furtună de citokine”, în termeni mai simpli, datorită inflamției sistematice, răspunsul imunitar era unul exagerat ceea ce îi conferea virusului un nivel crescut de letalitate.
Acest sindrom a provocat pneumonia virală
Acest sindrom a provocat, în cazul bolnavilor de gripă spaniolă, pneumonia virală, SDRA, cianoza heliotropă, pulsul scăzut și constipația.
Tot în simptomatologia gripei spaniole intră și sângerările nazale, pulsul scăzut și constipația. În cazul celor infectați existau trei scenarii posibile. Fie treceau cu bine de primele 48-60 de ore și erau vindecați, fie sucombau, fie, în al treilea scenariu contactau pneumonii bacteriene.
În acest caz plămânii s-ar umple cu lichid, ar urma hemoragii severe cu scădere marcantă a TA (tensiunii arteriale), iar septicemia (infecție diseminată în tot organismul ca urmare a intrării în contact cu un germene patogen) dacă nu era deja existentă se dezvolta. În cele din urmă, cazurile deveneau septice, iar bolnavii decedau, întrucât antibioticele necesare tratamentului lipseau.
