Boli grave, unele uitate, au reizbucnit în societatea modernă. Anul 2019 a fost marcat de o revenire puternică a unor boli precum rujeola, poliomielita sau ciuma ciuma în mai multe părţi ale lumii.
De departe însă, cea mai fulminantă replică a aparţinut rujeolei, în special în Europa, unde boala şi-a făcut din noua apariţia în patru ţări de pe acest continent, unde era considerată eliminată.
Rujeola înregistrează o revenire în aproape toate regiunile globului din cauza accesului deficitar la servicii medicale sau a neîncrederii în vaccinuri, după ce, până în 2016, incidenţa acestei boli, extrem de contagioase, a înregistrat un regres.
La începutul lunii decembrie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) confirmase că, în prezent, în lume există mai multe focare de rujeolă, numărul cazurilor raportate organizaţiei depăşind 413.000 la începutul lunii noiembrie, prin comparaţie cu un total de 353.000 anul trecut.
În Europa, confruntată cu o creştere a cazurilor de rujeolă, boala a revenit în patru ţări, printre care Marea Britanie, unde era considerată eliminată, a avertizat la sfârşitul lunii august OMS, lansând un apel la intensificarea vaccinării.
Organizaţia menţionează 89.994 de cazuri de rujeolă în 48 de ţări europene în primul semestru din 2019, mai mult decât dublu în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut (44.175) şi deja mai multe cazuri decât în tot anul 2018 (84.462).
Pe baza cifrelor din 2018, boala nu este considerată ”eliminată” în Regatul Unit, Grecia, Republica Cehă şi Albania. Potrivit OMS, statutul ”eliminat” semnifică absenţa transmiterii continue timp de 12 luni într-o zonă geografică specifică.
În Regatul Unit, au fost semnalate 953 de cazuri în 2018 (489 de la 1 ianuarie 2019), în timp ce în Grecia au fost identificate 2.193 de cazuri (28), 1.466 în Albania (475) şi 217 în Republica Cehă (569).
În Europa, cea mai mare parte a persoanelor afectate au vârsta de sub 19 ani (60% dintre cazuri).
România se afla pe locul al 4-lea din Europa la numărul de cazuri de rujeolă raportate în ultimul an, potrivit unui raport realizat în luna septembrie de Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor, iar la 20.12.2019, situaţia rujeolei indica un număr de 18.908 de cazuri şi 64 de decese în această ţară, potrivit datelor prezente pe site-ul Institutului Naţional de Sănătate Publică.
La nivel mondial, numărul cazurilor semnalate a crescut de trei ori faţă de perioada 1 ianuarie – 31 iulie 2018 (129.239), fiind raportate 364.808 de cazuri. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Republica Democratică Congo, Madagascar şi Ucraina. Statele Unite au inventariat, la rândul său, cel mai mare număr de cazuri de rujeolă din ultimii 25 de ani.
Pe de altă parte, OMS estimează că, la nivel global, este raportat mai puţin de un caz din 10, ceea ce înseamnă că amploarea epidemiei este cu mult mai semnificativă decât statisticile oficiale. Agenţia specializată a ONU din domeniul sănătăţii consideră că în realitate există circa 6,7 milioane de decese în fiecare an legate de rujeolă.
Extrem de contagioasă şi cu potenţiale complicaţii grave, câteodată mortale, rujeola – caracterizată prin apariţia unor pete roşii pe piele – se transmite de obicei prin contact direct sau pe calea aerului şi duce la infecţii ale căilor respiratorii, afectând apoi întregul organism. Înainte de apariţia vaccinurilor în anii ’70, boala ucidea între 7 şi 8 milioane de copii pe an la nivel mondial.
În prezent, nu există un tratament curativ al rujeolei, însă boala poate fi prevenită prin administrarea a două doze de vaccin, potrivit OMS, care a evaluat la peste 20 de milioane numărul deceselor evitate la nivel global în perioada 2000-2016 datorită vaccinării, scrie Agerpres.
POLIOMIELITĂ
Boala a revenit în Filipine după o absenţă de 18 ani, autorităţile declarând la 19 septembrie un focar de poliomielită. Până la începutul lunii noiembrie, peste 1,6 milioane de copii din Filipine fuseseră vaccinaţi împotriva acestei boli extrem de contagioase în cadrul unei campanii de două săptămâni desfăşurate în Filipine, unde trei cazuri de poliomielită au fost confirmate începând din luna septembrie.
EBOLA
Republica Democrată Congo (RDC) se confruntă cu a doua cea mai mare epidemie de Ebola din lume, cu peste 2.200 de morţi şi 3.300 de infectări confirmate de la declanşarea actualului focar, la 1 august 2018. Focarul a fost localizat în provinciile Nord- Kivu şi Ituri, iar la data de 26.12. 2019, autorităţile raportau 3.366 de cazuri (din care 3.248 confirmate şi 118 probabile), dintre care 2.227 de morţi şi 1.098 de supravieţuitori, potrivit datelor furnizate de OMS pe site-ul său.
HOLERĂ
Sudanul se confruntă cu un focar letal de holeră, soldat la sfârşitul lunii noiembrie cu 11 morţi dintr-un total de 338 de cazuri suspectate.
CIUMĂ
Ciuma a fost unul dintre cele mai importante cauze de deces în Evul Mediu. Boala a avut un efect devastator asupra populației Europei în secolele al XIV-lea și al XV-lea.
Cunoscută și sub numele de Moartea Neagră, ciuma era transmisă de purici și, cel mai adesea, de șobolani. A ajuns în Europa în 1348 și a făcut zeci de mii de victime în Italia, Franța, Germania, Scandinavia, Anglia, Spania și Rusia.
Ciuma bubonică se manifesta prin apariția de umflături extrem de dureroase pe întregul corp, care, din cauza hemoragiilor din țesut, deveneau de culoare albastru închis până la negru.
Forma septicemică, ce avea o rată de mortalitate de 90-100% la bolnavii netratați, se manifesta prin febră ridicată, dureri de cap, frisoane și hemoragii puternice. Unele forme de ciumă erau atât de contagioase încât se transmiteau printr-un simplu strănut sau prin salivă, potrivit incredibilia.ro.
La sfârşitul lunii noiembrie, autorităţile sanitare din China anunţaseră al patrulea caz de ciumă bubonică în regiunea Mongolia Interioară din nordul ţării, la un păstor din ţinutul Siziwang. Anterior stabilirii diagnosticului, bărbatul fusese activ într-o regiune în care au fost identificate surse de ciumă, iar starea sa a fost considerată drept stabilă după administrarea tratamentului.
Ciuma bubonică este cea mai comună formă de ciumă la nivel mondial şi poate evolua în ciumă pulmonară, sau pneumonică, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Ciuma pneumonică este cea mai rară, însă cea mai virulentă formă de ciumă, cu o posibilă transmitere de la persoană la persoană printr-o simplă tuse. Rata mortalităţii sale poate fi ridicată, însă tratamentul cu antibiotice este eficient, dacă este administrat în 24 de ore.
