Borderline. Tulburarea de personalitate borderline (BPD) reprezintă un model persistent de reacții emoționale, de gândire și de comportament în care predomină instabilitatea în relațiile interpersonale, în imaginea de sine, instabilitatea marcată a emoțiilor, impulsivitate în reacții și comportament, care încep să se manifeste din adolescență și tinerețe, conform definiției din Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale.
Tulburarea de personalitate borderline (BPD) este o afecțiune pe care doar psihiatrul o poate diagnostica. În principal, este vorba despre adolescenți, categoria de persoane cu cea mai mare dificultate în gestionarea emoțiilor. Medicul psihiatru Anca Răducan a povestit în exclusivitate pentru Doctorul Zilei care sunt cauzele acestei boli, ce spun studiile și ce soluții avem.
Din ce în ce mai mulți adolescenți ajung la doctor cu stări emoționale greu de controlat. Unii adolescenți simt un gol interior imens și se gândesc la suicid, alții sunt într-un conflict permanent cu apropiații și sunt adesea copleșiți de furie. Se auto-agresează pentru a scăpa de suferința emoțională și își ascund rănile, insă situația nu poate fi evitată prea mult tine.
În urma consultului realizat de medicul de familie, sunt direcționați către psihiatru de unde, de cele mai multe ori, primesc diagnosticul de depresie sau/și anxietate cu completarea “personalitate în formare diazarmonică”. Asta înseamnă că personalitatea lor se formează pe fondul unui dezechilibru emoțional puternic, cel mai adesea cauzat de o traumă repetată de-a lungul timpului. Când personalitatea devine stabilă (după 18 ani), aceasta poartă numele de personalitate borderline.
Care sunt, pe scurt, cele 9 simptome ale tulburării de personalitate borderline
- Eforturi disperate pentru evitarea abandonului
- Gândurile în contradictoriu sau “gândirea alb-negru”
- Instabilitatea părerii despre sine
- Comportament impulsiv
- Autovătămarea și suicidul
- Perioade de intensitate emoțională
- Sentimente intense de gol pe dinauntru (pustiit)
- Furie intensă sau necontrolabilă
- Disocierea
Cum să recunoști un adolescent cu dificultăți în gestionarea emoțiilor
Vârsta 12 -18 ani, tentative de suicid, auto-vătămare (tăieturi/lovituri), probleme de comportament la școală și/sau acasă (bate alți copii/profesori, chiulește, sabotează cursurile, consumă substanțe psihoactive, fumează etc), anxietate, depresie, emoții extreme și comportamente impulsive.
Ce spun studiile legat de agravarea problemelor emoționale ale adolescenților
Aproximativ 8% dintre copiii cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani au avut un episod depresiv major în ultimul an;
Deși anxietatea este foarte tratabilă, doar 18% din adolescenții în suferință primesc tratament;
Aproximativ 2,7 % suferă de o tulburare de alimentație;
Aproape 70% dintre elevii de liceu au încercat alcool, jumătate au consumat un drog ilegal, aproape 40% au fumat o țigară și mai mult de 20% au folosit un medicament pe bază de prescripție medicală în scopuri nonmedicale;
Între 16-18 ani riscul tentativelor de suicid este cel mai ridicat ( Lewinsohn, Rohde and Seeley, 1996);
Între 31% și 50% dintre adolescenții care au o tentativă de suicid au o a doua tentativă.
Necesită o intervenție rapidă după prima încercare;
Adolescenții care prezintă un risc suicidar mare au multiple probleme și se încadrează cel puțin într-o tulburare psihică. Cu cât un adolescent are mai multe probleme de comportament (violență, consum de alcool, țigări, droguri, comportament sexual periculos, etc) cu atât crește riscul pentru tentativele de suicid (Myler și Tyler 2005);
Adolescenții se autovătămează fără intenția conștientă de a se sinucide în proporție de 15% – 18%, rezultă din studiile făcute de Muehlenkamp și Gutierrez, 2004. La fel și la studenți, procentul fiind între 12% – 35%;
“Deși intuitiv am putea spune că primul lucru care ar trebui tratat în cazul problemelor adolescenților descriși mai sus ar fi trauma, de fapt se recomandă, ca mai întâi, tânărul să învețe abilități psihologice prin care să facă față mai bine emoțiilor și impulsurilor distructive. Apoi, după ce acestea sunt bine învățate și aplicate, pacientul este pregătit pentru întâlnirea în terapie cu trauma” ne-a explicat dr. Anca Răducan, psihoterapeut la Clinica Hope.
