Cantitatea de aluminiu pe care o mâncăm fară să ne dăm seama. Ce alimente ar trebui să eliminăm din alimentația noastră?

Cantitatea de aluminiu. Despre faptul că sărurile de alu­miniu din deodorante ne pun în pe­ri­col sănătatea se dis­cută cu înverșu­nare. Dar cât de dăună­toare sunt, la rân­dul lor, capsu­lele de cafea, tăvi­țele pentru prăjit sau folia de aluminiu, întrebuințată în orice bucătărie, știe cineva?

Deși poate părea înfricoșător, aluminiul se ascunde și în alimente – dar este mai puțin periculos decât crezi.

Cantitățile de aluminiu găsite în alimente sunt minuscule și sunt, în general, sigure, fără efecte adverse asupra sănătății dumneavoastră.

Dacă nu lucrați în condiții care vă expun la cantități mari de praf de aluminiu, există puține motive să vă faceți griji cu privire la conținutul de aluminiu din alimentele voastre.

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), expunerea la doze mici de aluminiu nu este periculoasa.

Corpul uman are capacitatea de a elimina foarte eficient, prin urina, cantitati mici de aluminiu. OMS si FAO (Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura din SUA) au estimat la aproximativ 7 mg/kg corp pe saptamana doza de aluminiu pe care corpul o poate metaboliza fara probleme.

Aluminiul este un element chimic care constituie aproximativ 8,2% din scoarta pamantului. Este un element chimic comun, ocupand pozitia a treia, dupa oxigen si siliciu, ca raspandire terestra, existand in procent de 7.4%.

Aditivii alimentari

Deoarece aluminiul constituie o parte semnificativa din scoarta pamantului, atat solul cat si apa contin aluminiu ceea ce inseamna ca majoritatea alimentelor contin, macar, urme ale acestui metal. Ingerarea unor cantitati mici de aluminiu nu cauzeaza probleme dar, in timp, aluminiul se acumuleaza in organism.

Unele alimente ca de exemplu, praful de copt si branzeturile procesate, au niveluri de aluminiu mai mari decat in mod natural intrucat contin aditivi alimentari pe baza de aluminiu.

FDA (Administratia Medicamentelor si Alimentelor din SUA) considera urmatorii aditivi ca fiind „in general cunoscuti ca a fi siguri”:

• sulfatul de aluminiu si amoniu (E 523),
• silicatul de calciu si aluminiu (E 556),
• sulfatul de aluminiu si potasiu (E 522),
• sulfatul de sodiu si aluminiu (E 521),
• stearatul de aluminiu (E 573),
• fosfatul acid de sodiu si aluminiu (E 541) si
• sulfatul de aluminiu (E 520).

Aluminiul din alimente si bauturi

Concentratia de aluminiu din mancare si bautura in diverse tari variaza foarte mult in functie de produs, de tipul de procesare folosit si, in special, de nivelul de aditivi alimentari care contin aluminiu, permisi in zona geografica respectiva.

In general, alimentele cu un nivel ridicat de aluminiu sunt cele care contin aditivi cu aluminiu, de exemplu faina, lactatele procesate, formulele pentru copii etc. Alimentele bogate  in mod natural sunt cartofii copti, spanacul, sucul de prune si ceaiul.

Prepararea si pastrarea alimentelor in vase de aluminiu, folie sau conserve pot creste continutul de aluminiu, mai ales daca alimentele sunt acide, sarate sau alcaline (arata studii realizate in 1985, 1986, 1988).

Produsele de îngrijire

Antitranspirante, șamponuri, creme, farduri, rimeluri– sunt doar câteva din produsele care conțin acest element la propriu sau alți derivați, la fel de toxici.

Aer

Noi respirăm pe nas și gură produse care conțin aluminiu, precum aerosolii. Specialiștii califică această cale, drept cea mai periculoasă, deoarece plămânii nu pot filtra aerul, și toxinele ajung direct în fluxul sanguin.

Aluminiul este eliminat din corp prin:

• Urină (un motiv în plus de a consuma cei 2L de apă zilnic).
• Transpirație ( alt motiv pentru a face cât mai multă mișcare).