Palpitațiile sunt deosebit de neplăcute, deși nu sunt dureroase. Însă persoana care se confruntă cu această situație medicală poate intra într-o stare de panică, iar teama agravează problema.
De ce apar palpitațiile? De regulă, ele mai sunt descrise de pacient sub formele descrise de „bătaie puternică”, „gol”, senzația că „stă inima în loc”, că aerul inspirat este insuficient sau chiar ca o durere toracică.
Din punct de vedere medical, palpitațiile sau extrasistolele sunt percepute ca o formă de aritmie cardiacă. Cea mai simplă formă a aritmiei cardiace, mai exact!
Diagnosticul se realizează de medicul specialist cardiolog după ce au fost făcute anumite investigații medicale. Dar și un examen clinic complet. Pacientul va face o electrocardiogramă de repaus. Uneori, când pe electrocardiograma nu sunt surprinse aritmiile, se va face o monitorizare EKG pentru 24 de ore. Prin această metodă, practic un dispozitiv atașat de torace cu ajutorul unor electrozi se vor înregistra continuu activitatea electrică a inimii pe parcursul unei zile întregi, simptomele putând fi corelate cu tulburările de ritm decelate.
Cauzele aritmiilor sunt multiple. Atenție! Nu mereu prezența aritmiilor înseamnă că există o afecțiune.
De exemplu, ele pot să apară la un fumător, în lipsa unei boli. Sau pot să apară la cei care beau multă cafea, cola, băuturi energizante care sunt extrem de periculoase pentru sănătate.
Dar apar și după un efort fizic intens. Sau cauza poate fi un diabet zaharat necorect controlat. Sau, mai grav, pot ascunde boli cardiace. Așa cum sunt: cardiopatia ischemică, infarctul miocardic, valvulopatii, insuficiență cardiacă.
De multe ori, spun medicii, extrasistolele produse pe un cord organic sănătos determină contracții viguroase și, drept consecință, o senzație mai neplăcută decât în cazul unui cord patologic.
Pe de altă parte, spun specialiștii în cardiologie, sincopa este cea mai severă și mai gravă formă de aritmie. Cu alte cuvinte, sincopa înseamnă pierderea bruscă a cunoștinței secundară unui ritm excesiv de rapid cu care inima nu mai poate asigura o circulație cerebrală adecvată.
Diagnosticul ca și formularea prognosticului trebuie să țină cont de tipul extrasistolelor, sediul apariției lor, numărul, tendința de a se sistematiza într-o tulburare de ritm mai complexă.